Si stii ce doare mai tare? Ca pentru prima data…

in 7 ani de zile TU nu mi-ai spus la multi ani.

Ati avut vreodata o persoana straina (care sa nu-ti fie ruda) si care sa fi fost foarte speciala pentru tine si cu care sa fi avut o relatie ce transcede timpul, distanta, orgolii si alte lucruri nesemnificative ca astea?
Ati simtit vreodata pentru cineva o afectiune pe care nu o poti explica sau defini sub niciun fel si pentru care sa nu gasesti termen de comparatie?

Eu am o problema majora….sunt uituc. In afara de mine si maxim 5 persoane dintre care 2 sunt parintii mei si una frate-miu eu uit datele de nastere ale prietenilor. Stiu perioada in care e, daca sunt norocosi stiu si luna si daca sunt foarte norocoase stiu si ziua cu aproximatie de plus sau minus o saptamana. Dar exista o persoana in viata mea careia niciodata nu o sa-i uit ziua de nastere si intotdeauna, indiferent de relatia pe care am avut in cei 7 ani de zile de cand ne cunoastem fie am fost cu ea in ziua respectiva, fie am vorbit la telefon considerabil in ziua respectiva, fie i-am trimis un sms. E valabil si pentru Craciun, Paste si Anul Nou. In fiecare an…de 7 ani de zile.

E genul de persoana sau de relatie de la care nu te astepti sa primesti mesaj pentru ca va despart sute de kilometri, sute de probleme, sute de vorbe zise pe care nu le poti lua inapoi, sute de intrebari si lucruri neterminate, sute de regrete.

Aveam si eu o persoana ca asta in viata mea. Nu vorbeam de vreo 2 ani de zile…poate mai mult, imi scapa cu exacitate vara cand am facut ultima prostie, sau cand s-a saturat ea sa ma suporte, spuneti-i cum vreti. Si chiar daca cateodata isi aducea aminte a doua zi si chiar daca eu nu eram sigur ca o sa-mi trimita mesaj de ziua mea, speram s-o faca, speram sa nu uite ce e pe 22 martie.

6 ani de zile n-a uitat, ma gandesc ca e un inceput pentru toate nu? Oficial a uitat cu totul de existenta mea. Daca pana ieri inca mai traiam cu impresia ca undeva acolo in adancul sufletului ei se mai gandeste ocazional la mine, ca un film, o melodie, o fraza, un deja’vu ii aduc aminte de mine, desi nu recunoaste cu voce tare asta si se uraste pentru ca o face, acum sunt nevoit sa traiesc cu o realitate cruda la care trebuia sa ma gandesc mai de mult.

Si doare al dracu de tare…La multi ani mie!