Reader’s Frustration.

Conversatie ce probabil urmeaza sa aiba loc curand:

Eu: Alo, Redactia Reader’s Digest?
RD: Da.
Eu: Luati pula!
RD: Ma scuzati, dar ce-am facut?
Eu: Stiti voi foarte bine. Nu ma face sa-ti zic si de raniti.
*sunet de telefon inchis in nas*

De vreun an incoace Andreea Marin si Banica mai ales, ma tot anunta ca am castigat. Si ca sunt unul dintre (adaug eu aici, cei 22 de milioane) de finalisti la MAAAAARELE CONCURS organizat de Reader’s Digest. Ok, hai sa ne intelegem pentru cei care inca n-au prins ideea. Primesc la cateva luni (asta ar cam fi a 3-a oara) un plic de cel putin 500 de grame de hartii de la Reader’s Digest, in care Andreea Marin ma anunta ca am ajuns in finala unui concurs cu super premii. In jumatate de kg de maculatura mi se prezinta in diferite culori, fonturi, feluri mecanica (destul de complicata) a concursului si ce trebuie sa fac ca sa castig. Pentru americani this is daily spam, pentru mine e gunoi, ca n-am avut rabdare sa citesc zecile de foi, pliante, cecuri in alb pe numele meu, si alte chestii flashy si complicate. Pentru ai mei…eh aici e problema.

Ai mei sunt simple working people. Au trait mare parte din viata lor pe vremea lu’ Ceasca. Sunt simpletons. N-au ajuns pe bancile facultatii din motive economice si nu-i duce capu’ foarte departe. Din motivul asta au devenit nitel reticenti si inapoiati cand vine vorba de evolutie, tehnologie, marketing, scams, chestii din astea complicate. Le e greu sa inteleaga ca e un scam imens, si ca trebuie sa cumpar cartea ca sa particip la promotia respectiva, carte care e over-priced si de fapt e un pliant nitel mai gros pe tema “cum sa ai succes in afaceri”. De parca daca as avea capital, mi-ar trebui vreo carte ca sa ma pricep la afaceri, dar ma rog. Si nu inteleg ei, parintii mei, termenul de spam, promovare agresiva, marketing extrem, chestii. Si ma tot fut la cap sa particip, ca uite eu sunt norocos ca am primit asa ceva.

Bullshit ma’ and pa’, nu sunt norocos. Ba din contra sunt unul dintre “fericitii” ghinionisti ale caror date personale se afla intr-o baza de date de gen, care este vanduta celor care se ocupa sau se vor ocupa pe viitor de astfel de campanii. Acum sunt curios la ce dracu m-am inscris, la ce promotie am participat, cum dumnezeu am reusit sa-mi dau datele personale cuiva incat sa ajung in baza respectiva de date. De obicei sunt destul de atent ba sa nu-mi dau datele oricui pe oriunde, mai ales pe net, unde la adress sau campuri de gen pun date aiurea, si mai ales cand completez vreun formular sunt atent sa citesc si ce scrie jos cu font infim mai mic legat de cum va folosi si proteja organizatorul datele mele. But it still happened.

Anyway, oamenii continua sa-mi trimita balaria respectiva. Si nu stiu pe ce principiu merg ei. Adica eu, daca as fi in posesia respectivei baze de date as updata-o ca sa fiu mai eficient. La modul, cumpar baza de date, trimit spamu’ la toata lumea. Vad cati imi raspund, le pun asterix ca pe ei tre sa pun baza. A doua oara, la fel, trimit la toata lumea, vad cine raspunde, fac un cross-check cu prima incercare. A treia oara, nu mai trimit spamu’ la aia care n-au raspuns de 2 ori. Sansele ca prostu’ sa se trezeasca a 3-a oara si sa pice la vrajeala sunt mici. Waste of money. Dar asa e cand ai prea multi bani de spalat. Nu mai gandesti eficient. A 4-a oara, cand fac promotie, iar verific, daca unii au trimis prima data raspuns, n-au castigat nimic si a doua si-a treia oara n-au mai trimis inapoi raspuns, pai a 4-a oara nu mai trimit ca e evident ca ori s-au prins de vrajeala ori au lasat-o balta. Si tot asa.

Bai, divizia marketing de la Reader’s Digest se aude la voi acolo in spate? Invatati de la tata. Sau dati-mi mie 1000 de euro pe luna si va vand eu balariile fara sa mai spamati ca idiotii oameni cu o multime de pliante si plicuri si tertipuri de genul : informatii confidentiale scris cu litere de-o schioapa pe plic. CA NU MERGE. Romanu’ nu e prost. Sau este, dar nu da 70 de lei pe-o carte, cand salariul mediu in tara e 600 ron. Boilor.

E valabil si pentru edituri, autori, cei care detin drepturile de autor, librarii, etc. IEFTINITI CARTILE!!! Scurt! Oferiti-le romanilor sansa la cultura. E 10 Ron cd-ul cu manele piratate la tarabe prin bazare si 20 sau mai ieftin dvd-ul/cd-ul cu filme piratate. Aveti vreo sansa cand in Diverta cartea e 50-70 RON?

Eu vreau sa citesc, jur ca vreau. Dar n-am bani sa-mi iau carti. E simplu, daca citesc 5-6 carti pe luna ajung la 250 de lei pe luna dati lejer pe carti. Si eu n-am banii astia de dat. Salut cu ocazia asta initiativele Adevarul Holding, Cotidianul si EVZ daca nu ma inshel, care dau carti si dvd-uri originale la preturi infime, impreuna cu ziarul. 7-10 lei pentru o carte din colectia Adevarul + ziarul e mai mult decat rezonabil. Deci sa nu-mi spuna cineva ca NU SE POATE. Pentru ca se poate.

Anyway ca am deviat. Am facut putin research pe net, si vrajeala asta merge de prin 2005 lejer. Deci de 4 ani Reader’s Digest spameaza. Si o fac prost, am vazut oameni care ziceau ca au primit 10 plicuri. Idiotilor, de 10 ori ati incercat? Common, la voi acolo nu face nimeni statistici? Mergeti pe noroc? Sau trebuie cumva sa va explicati cheltuielile si bugetele anuale umflate?

Partea cea mai proasta este ca, niciunde in plicul ala, sau poate n-am avut eu rabdarea sa citesc tot, nu scrie CUM sa ma radiez din baza lor de date. O adresa de mail, numar de fax, formular pe care sa-l pun la posta, nu stiu, ceva, O SOLUTIE. Sa inceteze sa-mi mai trimita balarii la care n-o sa pic niciodata in capcana. Si din motivul de mai sus, trimit o gramada de falusuri catre:

Doamna Editor Sef de la Reader’s Digest Romania

La cat mai multe p..i si sa dea Dumnezeu sa dati faliment sau sa muriti in bezna.

Si nu, nu ma intereseaza ca probabil, sau mai degraba din pacate, revista aia intra in categoria Quality print.

MUIE!