Archive for September, 2009
Si .. probabil inca scriu din cauza faptului ca ar mai putea exista cateva persoane care sa inteleaga ce spun eu aici si oarecum existenta mea ce-i formata din 2 lumi : ceea ce sunt si ceea ce par a fi . Mi se spune ca aberez. De ce fac asta ? Pentru ca pot. Simplu ! Si pentru ca nu astept momentul ala de inspiratie in care sa scriu cuvinte frumos potrivite dar in care sa nu ma recunosc, ci scriu cand cred eu ca am ceva de spus si am timp. Dar orice-ai face, asteapta-te la mai multe critici, decat aprecieri pentru ca intotdeauna vor fi persoane pe care nu le poti multumi intr-un fel sau altul si care vor avea grija sa nu fie un echilibru intre parerile de bine si cele de rau, pentru ca oamenii inca n-au invatat sa se cunoasca pe ei inainte sa judece. Dintre toti, cea mai rea e lumea, asta am reusit sa concluzionez in subtila mea existenta de zi cu zi. Toata lumea minte, toata lumea-i falsa, nimeni nu crede pe nimeni pentru ca in ziua de azi nu-ti poti permite sa fii naiv .. Dar nu e ciudat sa-ti dai seama ca si eu si tu, si cei dragi tie facem parte din lume ? Adica trebuie sa fie un factor comun intre noi ca se putem numi membrii ai lumii. Suntem reflectia noastra in cei ceilalti sau mai bine zis, suntem produsul faptelor noastre. Alegem tot mai des sa ne ascundem in banalul ” nu-mi pasa! ” , fara sa avem suficient timp cat sa ne intereseze daca gesturile, atitudinile, vorbele noastre ii afecteaza intr-un mod sau altul pe cei ce ne inconjoara .
Cred ca amintirile, cicatricele ramase in urma luptei de-a viata ne formeaza caracterul. De fapt, lumea se imparte doar in oameni buni si oameni rai ? Nu stiu .. Dar daca si cei apropriati ne dezamagesc, de ce ne-ar mai mira glota ?! Tot ce se intampla are sens. Fara sens.
N-am fost niciodata un fan infocat al educatiei. Si poate asta mi se trage de la faptul ca pana in clasa a 7-a eu trebuia sa-mi fac toate temele si sa-mi invat lectiile pentru a doua zi la care eram ascultat dimineata de mamica mea. Sa ma fereasca sfantul si bunul Dumnezeu sa nu-mi fi facut temele sau sa nu fi invatat o lectie ca era rau pentru mine. Ce note luam era cam irelevant. Dezamagitor, pentru ca atat puteam, ca deh nu putem fi buni la toate sau sa avem toti 10 pe linie, dar irelevant. Eu trebuia sa fiu pregatit, ala era scopul.
Eu cand lucram la Flanco eram implicat in treaba aia. In pauze faceam show, o ardeam in figuri. Dar cand intra clientu-n magazin se rupea filmul. Eram exact opusul a ceea ce stie toata lumea ca sunt. Eram serios, elocvent si ma purtam profesionist.
Azi am fost la Praktiker. Am ramas uimit cat de putin isi respecta unii jobul si, in final, pe ei insisi. Cum pula mea sa n-ai habar de ceva, orice, din magazinu’ ala. Pai eu, in locul lor, invatam toate cacturile. In cazul in care eram in dreptul intrarii si ma intreba un nene unde e pompa submersibila de x bari sa il iau de mana cu un zambet sincer si sa-i arat toata gama de pompe submersibile. Experienta de azi mi-a aratat cum incompetenta l-a facut pe unu sa ma plimbe prin tot magazinul (magazin care, intre noi fie vorba, e organizat ca parul de pe oo) si intr-un final sa ma aduca in locul de unde am plecat.
Parerea mea e ca ar trebui ca cei de praktiker sa faca o sesiune de mistery shopping de vre-o saptamana cu 2-3 shopperi d-astia pe zi. Si uite-asa sa-si faca o idee cam ce se intampla.
Poate ca in ultima vreme (ultimul an, de cand am plecat de la Flanco in cautarea unor zari mai bune) m-am cam lasat condus de propria-mi comoditate… dar incerc sa remediez asta. Poate ca nu am fost niciodata cel mai bun seller dar am incercat, da am incercat, sa fiu. Si ASTA cred ca s-a vazut, si asta au observat si superiorii mei, si asta a contat in final, si asta a facut sa devin unul din cei mai buni oameni din magazin, profesional, si cel mai idiot om posibil in prticular astfel incat sa se creeze un echilibru si sa pot inchide orcui gura si sa-mi vad de nebunia mea si de jobul meu.
Oricum promit ca voi incerca sa-mi “redevin”(cum zicea sotia unui cunoscut) si sa imi iau joabele in serios.
Va multumesc.
Asta nu e un blog colectiv….nu suntem un grup de oameni care scrie despre ceva. Nu suntem targetati, nu e un blog de nisa. E un blog personal, in speta blogul MEU personal. Locul unde imi pierd vremea si invatand si mai mult php schimbandu-i theme-ul de fiecare data cand ma plictisesc de cel vechi sau cand zice roxana ca theme-ul e gay. E de altfel locul unde scriu. Pentru ca eu TREBUIE sa scriu. Altfel explodez.
O,dne ! Ma chinui de o saptamana sa mai scriu ceva, aici pe blog .. dar .. exista ceva ce ma opreste mai mereu,timpul. Stiu ca a inceput sa se poarte lenea iar statul degeaba a inceput sa fie trend dar chiar nu-mi pot permite sa fiu la moda perioada asta .. Poate doar daca timpul ar fi de vanzare la non-stop
Cele mai recente
- I gotta feeling, that this shit ain't never gonna happen in ro.
- Un tomberon iubea o pubela.....
- Ollie and the bassets..
- Hai sa va zic de emanciparea sociala
- Cu pisica-n dreapta
- Pentru ca, sa-ti asculti artistul preferat nu e niciodata destul
- Februarie
- Things i'd rather do than do Nivele
- Sunt aici. Iar!
- In case you are wondering
Ultimele comentarii