---

Lumea e rea, e foarte rea. Si daca te apuci sa scrii sau sa faci ceva, sa incepi un proiect un lucru, cat de mic sau cat de intim asteapta-te la mai multe lucruri, printre care:

Reactia celor la care te astepti mai putin s-ar putea sa te surprinda placut iar reactia celor la care te astepti sa te sustina, s-ar putea sa fie a dracului de cruda si de reala si sa te aduca din nou cu picioarele pe pamant. De fapt, ar fi perfect daca ai avea pe cineva sau pe cativa indivizi langa tine care atunci cand te crezi dumnezeul lucrului pe care il faci, oricat de indreptatit ai fii sa crezi asta, sa te aduca totusi cu picioarele pe pamant si in contact cu realitatea. Sa nu uiti niciodata cine te-a sustinut cand erai un nimeni, si niciodata sa nu uiti de unde ai plecat si dintre ce oameni.

Si mereu sa-ti aduci aminte ca vor exista hateri. Mereu persoane si de aproape, care au sa-ti plateasca niste polite si te vor fute absolut gratuit pe tema asta. Meriti?! Nu! E drept?! Poate! Ar trebui sa faca asta? Categoric Nu! Dar tot o vor face. Si trebuie sa te astepti la asta. Pentru ca altfel iti va pica urat si-ti va veni sa faci lucruri necugetate.

Apoi exista haterii dezinteresati. Cei care o fac din pura rautate sau pentru ca azi s-au trezit cu fata la parne. Sau si mai rau, pentru ca atat ii duce capul. Pe ei iarta-i, uita-i si mergi mai departe. Nu uita insa sa le multumesti colectiv de fiecare data cand atingi un milestone in viata ta.

Principiul fundamental al creatiei pe care e bine sa-l ai mereu intiparit in minte indiferent ca scrii pe blogul personal, ca scrii o carte ce o sa fie bestseller, ca inventezi o noua mancare, sau desenezi designul la o noua masina, este ca oricat te-ai stradui si oricat de genial ai fi n-o sa multumesti niciodata pe toata lumea. Restul e doar praf.

Cand te lovesti de greu inchide ochii, inspira adanc si apoi expira cu putere. Cand ai terminat aerul din plamani, deschide ochi. Praful a zburat.