---

Mitocondriile sunt organite celulare întâlnite în toate tipurile de celule. Ele mai sunt denumite şi „uzine energetice”, fiindcă ele conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei.

Sau cel putin asa am invatat astazi eu la elemente de botanica. Si din 3 ore de botanica n-am ramas decat cu asta in minte. Celula are nevoie de mitocondrii ca sa respire la fel cum eu am nevoie de tine. Da stiu ca fac niste analogii cel putin bizare, dar zilele astea nu-s capabil sa scriu o fraza coerenta si nu am nici cel mai mic habar de ce.

Traiesc cu impresia ca stau pe loc ca si cum universul s-ar fi oprit brusc. Si e liniste, prea multa liniste, o liniste din aia seaca si adanca din care ai impresia ca n-o sa mai iesi niciodata. Ca intr-o sala de teatru cand se aude al 3-lea gong si pentru cateva secunde, un public educat e mut ca un mormant in asteptarea intrarii actorilor pe scena. Si eu sunt in public la propria-mi piesa de teatru ce-ar trebui sa fie viata mea. Si-astept mut sa tot inceapa, numai ca scena e goala.

La dracu’, e intuneric si liniste, si tot astept cu sufletul la gura sa-nceapa piesa, dar astept degeaba.  Astept sa-nceapa viata mea, poate sa fie o piesa proasta, cu actori prosti, sau una buna dar jucata prost. Nu m-ar deranja o deceptie, dar ma deceptioneaza nimicul.

Si iar aberez am-pulea ca un om ce ar trebui internat intr-o institutie unde la moda sunt camasile de forta, dar cui dracu’ ii mai pasa, sau cine dracu’ se mai sinchiseste de un nebun intr-o tara in care prostia si tembelismul ruleaza fin?

Dar stai, uite un actor, e mama, cica s-o ajut sa mute nu stiu ce. Dar e 10 fara 10 seara. Ce dracu’ vrea sa mute la ora asta si nu poate singura. None the less, mi-a intrerupt ineptiile si s-a dus pe cur firul gandirii mele.

Cortina cade in seara asta. Poate maine o sa fie o piesa mai frumoasa. Asta mi-a dat dureri de cap, la propriu. Trebuie sa schimb distributia si actorii. Poate a new lead actress, da, poate asta e solutia. Poate TU esti solutia. O sa vad eu, dar trebuie sa schimb ceva.

La naiba, s-au aprins luminile in sala, ma evacueaza astia cu forta din teatru. Heh, pana una alta luati o melodie inspirationala pe post de continuare si sfarsit de articol.

Errrm si stiu ca titlul n-are nicio legatura cu articolul dar asta mi-a ramas fixat pe creier. Mitocondriile.