Da, deci nu!

Clipesc des si-am o privire si mai ales o expresie a fetei foarte tampa. Nu inteleg nimic. Stop! Hai sa nu fim negativisti. Inteleg foarte bine totul……SAU NU! De fapt si de drept, inteleg foarte bine ceea  ce nu vreau sa accept. Motiv pentru care ma frec singur la icre incercand sa-ti gasesc scuze sau sa-mi dau motive sa merg mai departe cu treaba asta.

Si zic, am o expresie tampa pe fata. Si clipesc des. Ma scarpin in cap cu mana dreapta in partea stanga. De ce? Pentru ca am Marele Zid Chinezesc in fata mea. Si-l masor din priviri. E mai inalt decat pot eu sa privesc in sus….se ridica undeva pana la nori si pare ca trece prin ei intr-un fel infinit ce-mi da fiori reci. De altfel si-n stanga si in dreapta e la fel de infinit si infricosator. De unde si clipitul des si expresia tampa ce-mi deseneaza fata.

Ma apropii sfios de usa pe care-am vazut-o la o aruncatura de bat mai incolo. Pare la fel de imensa si de infinita. Cum dracu’ o deschid eu pe asta? Imi da impresia ca ai nevoie de 100 de dulapi din aia 2 pe 2 cu ceafa groasa sa impinga sau sa traga de ca sa se deschida. Si totusi imi iau inima-n dinti si bat incet in usa. Nicio reactie. Bat putin mai tare…la fel nicio reactie. M-apuc si dau picioare….cine stie poate poate o raspunde cineva.

Stai! Ai auzit asta? Ce dracu’ a fost? Bat din nou un pic mai tare, si de data asta dupa ce bat sanatos in usa, imi lipesc curios urechea de lemnul rece si ma fortez sa ascult orice sunet s-ar putea auzi de dincolo. Da chiar s-a auzit si de data asta ceva. Suna ca un…..nu, nu. Nu putea sa fie asta. Ai auzit? De data asta a fost putin mai tare. Pare imposibil de crezut dar asta e. De dupa usa asta imensa a si mai imensului Mare Zid Chinezesc s-a auzit un chicotit de copil. Si nu orice copil! COPILUL MEU! Nu….NU! Nu se poate, copilul meu n-ar pune un zid intre mine si el, sau…nici eu nu mai sunt sigur.

Problema e alta. Oare care parte a imaginatiei mele e mai bolnava. Cea care si-a imaginat copilasul meu si presupusa afectiune pe care o are pentru mine, sau partea care isi imagineaza ca bebelushul meu ar ridica un zid intre mine si el. Oricum ar fi e de rau. Pentru ca inseamna ca-s bolnav si ca-mi imaginez lucruri. Si eu trebuie sa cred ca TU vrei aceleasi lucruri pe care le vreau si eu. Imi place sa ma mint ca esti confuza din cauza mea. Desi sunt ferm convins ca nu dai 2 bani pe mine. De asta ziceam la inceput ca inteleg dar nu vreau sa accept. De asta se lupta emotiile subiective si pline de speranta cu gandurile reci si pragmatice. Pentru ca imi placi.

Pentru ca vreau sa-ti simt mana calda intr-a mea. Pentru ca vreau sa te tin in brate si sa uit ca mai exista si altcineva. Pentru ca vreau sa ma treaca fiori cand iti simt respiratia calda pe gatul meu pentru ca mai sus n-ajungi cu nasucul fara sa m-aplec Pentru ca vreau sa ma uit la tine 2 ore fara sa zic un cuvant si cand intr-un final iritata sa ma intrebi: CEEEEE E? sa ma bufneasca un ras isteric iar tu sa te imbufnezi ca un copil. Pentru ca o sa vina iarna, si-o sa ninga, si nu e la fel de amuzant sa alergi in zapada singur printre fulgi si pentru ca vreau sa te alerg pe tine sa te bulgaresc. Pentru ca, cu toate astea vreau sa te las pe tine sa castigi si sa fiu mandru de tine. Pentru ca vreau sa adormi la mine in brate cu capul pe pieptul meu ca un pui de om. Pentru ca vreau sa ma uit la tine cand dormi si sa zambesc cand incepi sa scancesti. Pentru ca mi-esti draga si pentru ca esti copilul meu dulce.

Din toate motivele de mai sus si dintr-alte 1000 de motive la fel de puerile si stupide TREBUIE sa cred ca si tu vrei aceleasi lucruri. Ca mintea mea nu face altceva decat sa ma pregateasca pentru ce ar putea fi mai rau si ca de fapt nu e constienta ca are dreptate. Da stiu, sunt naiv si prostut. Ti-am, zis ca m-a facut mama un pic mai prost. Si tot timpul caut ceva acolo unde nu este pentru mine, ci pentru altul.

Asta nu ma va opri insa niciodata. Va si acelasi sir nesfarsit de usi din Marele Zid Chinezesc, aceleasi batai surde in usi, acelasi ras cristalin de copil. Aceleasi dorinte si aceleasi asteptari, mereu din aceleasi motive, mereu la fel de motivate. Aceleasi scuze ti le voi gasi, ma voi covinge din nou sa merg mai departe, pentru ca are rost, desi sunt constient ca n-are. Un singur lucru nu va fi acelasi, copilul. Va fi de fiecare data alt copil, pentru ca poate ea nu ma va dezamagi. Da, sigur ea nu o va face.

De ce? Pentru ca asa sunt eu.