---

Voi purcede la a vă prezenta un film pe care în timp ce îl vizionam i-am dat diverse note, de la 9 la 1 la 5 până la urmă hotărându-mă asupra unui dezonorant 6 în lista mea de filme. Încercând să mă feresc de veşnicele clişee aduse în domeniul cinemtografiei de către sărbătorile de iarnă, am căzut în cealaltă extremă şi într-o seară ce trebuia să fie seară de filme de “groz” am ales, împreună cu prietena mea, Antichrist. Alegerea a fost total neinspirată şi vă spun imediat şi de ce.

Lars von Trier este un cineast destul de infam. Tipul e danez şi are o căruţă de fobii, el însuşi declarând “Basically, I’m afraid of everything in life, except filmmaking”. Nu a vizitat nicodată America, deşi Steven Spielberg himself i-a oferit un scenariu, majoritatea filmelor sale sunt produse in Danezia, are o nominalizare la Oscar  pentru o melodie din coloana sonoră a unuia din filmele sale, 65 de premii şi 45 de alte nominalizări, unul mai prestigios ca altul. Sincer, n-am văzut nimic de el, deşi Dancer In the Dark (2000) am auzit că ar fi simpatic. Am descărcat la un moment dat Dogville (2003) în care joacă Nicole Kidman şi de care am auzit că ar fi printre cele mai bune filme horror, dar în ciuda comentariilor favorabile şi a ratingului foarte bun de pe IMDb, am oprit filmul când mi-am dat seama că de fapt este…o piesă de teatru de 3 ore. Motivul pentru care Lars este infam se datorează temelor abordate în filmele lui şi a scenelor de sex nesimulat din câteva filme ale sale, incluzând Antichrist. Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă unsimulated sex, este atunci când pe ecran se vede cum cocoşelul intră în păsărică, iar filmul nu este catalogat porno. Pot să spun că am rămas cam perplex la scena respectivă din Antichrist.

Antichrist (2009) l-am luat dintr-un top 10 al celor mai bune filme horror din 2009 şi îl are protagonist pe actorul Willem Dafoe care mie îmi place mult şi pe care experimentaţii îl ştiu din Platoon (1986), iar noua generaţie ar trebui să-l ştie sub forma Spiriduşului Verde din Spider-Men-uri (fucking jerkoffs). Protagonistul numărul doi este Charlotte Gainsbourg (21 grams (2003))  de care n-am auzit până acum, dar face un rol bun. Cei doi actori de mai sus interpretează două personaje foarte interesante: el şi ea. El este un fel de psiholog sau terapeut, iar ea este scriitoare. Ei au un copil. În timp ce ei se fut, copilul plonjează. Ea intră într-o stare de şoc. El o consiliază. El propune să se retragă amândoi într-o cabană la pădure. De aici înainte, lucrurile suferă o tranformare radicală, groaznică.

Am prezentat la aceeaşi rubrică un film care mie mi-a întors maţele pe dos, Martyrs. Am spus că Martyrs este mai naşpa decât Saw. Ei bine, din punct de vedere al cantităţii de sânge, Antichrist nu este mai naşpa decât Martyrs. Din punct de vedere al atmosferei, al violenţei absolut credibile şi, în acelaşi timp, incredibile, Antichrist tops every fucking thing that I have seen so far in my life. Sentimentul de greaţă care persistă chiar şi după rularea creditelor finale m-a făcut să urăsc acest film. Nu ştiu dacă există o altă variantă clean a ceea ce am văzut eu, dar varianta bloody and creepy am luat-o de pe filelist.

Sincer, nu ştiu ce altceva aş mai putea sune de pe acest film, decât că regizorul a fost acuzat de misoginism, so Jerry dig in. Actorii par a-şi interpreta rolurile cu uşurinţă, însă sunt sigur că nu a fost aşa, o să vedeţi voi de ce. Până la urmă, filmul este unul de regizor şi scenariu, pentru că în final nu jocul actoricesc face filmul, ci modul de filmare, lipsa (aproape) totală a muzicii şi atmosfera grea, apăsătoare şi bântuitoare.  Nu mi-a plăcut acest film şi nu am reuşit să îl înţeleg nici după ce am citit n topicuri despre el. Cică ar exista o anumită simbolistică, iar filmul în sine este o capodoperă. Eu îl urăsc din tot sufletul şi cel mai probabil nu-l voi mai revedea vreodată. Vreau ca cei care se hotărăsc să vadă acest film în urma celor scrise de mine aici să ştie că nu recomand acest film, doar îl sugerez din simplul motiv că sunt hâtru şi vreau să fiţi supuşi aceleiaşi torturi vizuale la care am asistat şi eu.

Îngreţoşare plăcută!

Rating IMDb: 6.8

1. 

   the vlad

   December 22, 2009 at 12:32  the vlad(Quote)

   dude. un sentiment similar m-a incercat cand am vazut fight club prima oara. Ulterior l-am vazut cu o individa care mi-a zis ca e nusitucum si nustiuce(momentul ala era unul in care eram mai copt din punct de vedere intelectual) si zic sa vad iar, poate am ratat ceva. Ratasem tot filmul.

   [Reply]
2. 

   Ștefan

   December 26, 2009 at 20:18  Ștefan(Quote)

   Filmul este artă cinematografică pură !!!

   [Reply]
3. 

   Adriana

   December 27, 2009 at 12:01  Adriana(Quote)

   Putea lasa deoparte scena cu handjob-ul insangerat si taierea diverselor parti cu terminatii excitabile.
   Tot filmul e un simbol, dar chiar nu inteleg de ce atata violenta nejustificata.
   Numai amintindu-mi cateva scene si se revolta stomacul. Saw e desen animat pe langa asta.

   [Reply]