---

Postul anterior m-a inspirat pe mine insumi. Wow, sunt genial. Intre noi doi fie vorba stiam asta de mult, e doar o problema de a-mi reconfirma asta din cand in cand. Anyway, as vrea sa am o telecomanda a vietii. Serios, omul a fost mult mai inspirat decat Dumnezeu. Nitel mai limitat in posibilitati, dar mult mai inspirat. La modul ca omul a creat diverse dispozitive de a inregistra si a reviziona momente din viata lui. Ceea ce nu a reusit omul si putea reusi Doamne-Doamne e sa recreeze sentimentele si starea pe care o avea atunci cand a trait un moment.

Serios, punct de gandire pentru aia geniali. Dumnezeu trebuia sa creeze viata ca pe un video recorder-player metafizic si cand ne nastem sa ne inmaneze ceremonial telecomanda vietii. Ar fi fost un ritual ce ar avea mult mai mult sens decat Sfanta Taina a botezului de exemplu *ptu* *ptu* blasfemie, dar cam asa e. Dar eu serios mi-as dori cu ardoare sa pot sa-mi controlez viata la nivelul la care as ajunge la punctul cand as zice FUCK THIS, as apasa rewind si-as indrepta o greseala imensa pe care as fi facut-o. Avand totusi constiinta consecintelor anumitor decizii. Va dati seama cat rau s-ar indrepta pe lumea asta? Sunt curios daca Hitler ar mai fi pornit un razboi daca cunostea finalitatea actiunilor sale. Sunt convins ca da. Sunt de altfel convins ca in mainile celor cu imaginatia mai bogata ca mine si mai malefici decat mine ar fi folosit puterea asta in scopuri dezastruoase. Conditia umana are obiceiul asta autodistructiv, ceva fantastic.

Totusi ar fi frumos sa dau pe repeat o dupa-amiaza de august dintr-un anumit an cand intr-o gara supra-aglomerata timpul s-a oprit pentru mine in momentul cand am vazut pentru prima data privirea aia calda ce avea sa-mi arda sufletul ani de-a randul. Sau o seara cu ninsoare din octombrie cand am vazut pentru prima data zambetul ala de copil si stralucirea din ochii ei ce avea sa-mi confere sentimentul ala safe ca totul va fi bine. Chiar si momentul ala cand ea era cu el la masa si in difuzoare se auzea Meatloaf – I would do anything for love, l-as retrai la nesfarsit. Mi-e drag sentimentul ala dulce-dureros ca ma sufoc fara ea si ca trebuie sa mut muntii din loc ca s-o strang in bratze si sa-i simt parfumul pe perna mea cand dorm. Pfff sa nu mai zic de toate momentele vesele cu baietii pe care le-as retrai cu baietii mei cand ficatul meu ar refuza sa mai coabiteze cu mine. Cumpatu!!! Sa vina cumpatu la mine, cu voi, cu noi, cui Doro intre kinderii ei, cu acel patruped canin micut ce rontaia linistit incaltamintea tipului de la cola si neogen.  Copilaria as retrai-o ori de cate ori Dumnezeu m-ar pedepsi cu asta. Da, ar fi cea mai dulce pedeapsa. Sa fiu copil. Sa ma astepte mama acasa, mirosul ala inconfundabil de pregatiri de Craciun. Bradul ala imens adus de bunici de la munte, cred ca cel mai frumos brad din tot cartierul. Sa-mi dea odata cineva telecomanda aia. M-am cramponat in trecut, am atatea clipe de retrait si atat de putin timp ramas pentru asta.

Voi ce moment din viata voastra ati retrai la nesfarsit?

1. 

   the vlad

   December 24, 2009 at 10:06  the vlad(Quote)

   not to burst your bubble or anything but… a trai in trecut e o mare irosire a timpului ce ti-a ramas. Enjoy life. That’s all. Chiar si cand ai impresia ca totu’ sta sa cada fa ceva ce nu necesita mare investitie dar care sa iti aduca un anumit simt al satisfactiei de sine.

   [Reply]
2. 

   Andrea

   December 26, 2009 at 14:51  Andrea(Quote)

   Au fost frumoase multe momente din viata mea, dar de retrait n-as retrai niciunul. Fiecare clipa are minunea ei, sentimentul si intensitatea ei… N-ar mai fi la fel retraite..
   Si vorba lui Vlad, avem inca atatea milioane si milioane de clipe de trait, depinde de tine daca le faci unice, sau le lasi sa treaca pe langa tine…

   [Reply]