---

Am descoperit relativ recent un site unde poţi urmări multe filme deja subtitrate para nada (ar trebui să însemne pe gratis sau pentru nimic). În fine, fiind singur acasă mi-am pregătit ceva de haleală şi am zis hai mă să mă uit la ceva pe care să-l pot închide fără prea mari regrete după ce termin de mâncat. Aşa cum există lectură de WC, asta e cinema de haleală. M-am pus la birou, am intrat pe site, am găsit şi am dat drumul la American Pie: Book of Love sau ceva de genul ăsta. NU am terminat ce aveam din farfurie, dar pot să jur că mi s-au sinucis câţiva neuroni. Evident, murdar pe la gură, cu degetele unsuroase am oprit filmul. Doamnelor şi domnilor, la asta se râde acum.

2009, din fericire, a însemnat o scurtă resuscitare a genului comedic. Bineînţeles, nu te poţi aştepta la un  Grosse Point Blank (1997) sau High fidelity (2000) pentru că asta ar însemna substanţă. În schimb au mai fost Pineapple Express (2008), The 40 Year Old Virgin (2005) sau Role Models (2008) care conţin câteva replici şi scene care te doboară. 2009 a venit cu raţia sa, The Hangover şi Zombieland. Când a apărut Hangover intrase în top 250 IMDb, cea mai tare comedie din toate timpurile, blah, blah, blah. Părerea mea…a fost ok. Net superior valoric lui Book of shit, dar dacă ar fi să aleg între Hangover şi Out Cold (2001), care este alt film de comedie în care joacă fat Jesus, l-aş alege pe cel din urmă. Zombieland a fost şi el în top 250, între timp a ieşit, dar a rămas cu un rating enorm pentru o comedie, 8.0. Nu ştiu dacă i-aş da 8, dar un 7.5 cu siguranţă merge.

Zombieland este regizat de Ruben Fleischer care este atât de necunoscut încât abia există câteva date despre el pe IMDb. De fapt, acest film este primul său proiect de anvergură, însă s-a descurcat mai mult decât onorabil. Dacă este să fim în totalitate corecţi, atunci trebuie să recunoaştem că meritul pentru succesul acestui film cu zombii este  Woody Harrelson. Un tip pe care eu mi-l aduc cel mai bine aminte din filme ca White Men Cant Jump (1992), Natural Born Killers (1994) sau Money Train (1995) şi mai sunt câteva. L-am văzut ceva mai devreme în No Country For Old Men (2007), Seven Pounds (2008) şi redevenit mainstream în 2009 cu filmul de faţă, 2012 şi The Messenger, pentru ultimul primind şi o nominalizare la Globul de Aur. Nu pun la îndoială calităţile actoriceşti ale domnului Harrelson, dar tipul are o faţă care parcă te îndeamnă să râzi şi nu face rabat de farmec în Zombieland. Pe lângă el au fost şi Jesse Eisenberg pe care l-am mai văzut doar în The Hunting Party (2007), Emma Stone din Superbad (2008) şi Abigail Breslin din Little Miss Sunshine (2006), însă singurul care îi face concurs lui Woody este legendarul comic Bill Murray într-un semi-cameo as himself.

Povestea este simplă, lumea nu mai este populată de oameni, ci de zombii. Într-un alt film din 2008, Rocknrolla, este o replică foarte simpatica “Ask no questions, get no lies” sau ceva de genul. Chestia e că nu ne lămureşte nimeni asupra motivului pentru care lumea a ajuns în stadiul respectiv. Puţinii supravieţuitori au diferite metode, ceea ce face şi filmul atât de amuzant, de exterminare.  Personaje nu sunt mai multe decât cele enumerate mai sus, deci nu trebuie să-ţi pui prea mult cerebelul la lucru. Alt motiv pentru care mi-a plăcut atât de mult este că m-a făcut ca la sfârşit să-mi vină pun mâna pe mouse şi să sparg câteva capete în Left 4 Dead.

Zombieland s-a dovedit un mare succes la box-office motiv pentru care vom fi delectaţi şi cu partea a doua în viitor. Până una alta, dacă aveţi chef de o comedie uşoară, gen popcorn-movie, go nuts, cause you’re sure to get entertained with this one.