Archive for February, 2010
Ajungi la limita rabdarii. La limita dintre placere si dezonoare. La cea dintre fericire pura si plictiseala. La limita dintre credinta si fanatism. Intre ceea ce sufletul iti cere iar logica refuza sa iti dea. La diferenta dintre perceptie si conceptie. La limita dintre nesiguranta si liniste. Si mergi pe sfoaram si nu esti decat tu, un reflector si jos un public care zice: Doamne, o sa moara!
Si pentru prima oara te uiti in jos si-ti vine ameteala. Si intr-o clipa s-a dus toata siguranta ta si-ncepi sa-l crezi. Si-ti tremra pasul, iar sfoara e din ce in ce mai subtire. Si cazi….si-n viata nu e ca in filme, n-ai plase de siguranta sau corzi de sustinere. Singurul refugiu esti tu insuti. Propria-ti minte. Propriul suflet. Si asta nu e feature, este bug frate.
Esti in cadere libera si n-are cine sa te prinda. Nu, n-are cine. Nici macar tu. Si-n jurul tau e plin de plastic. Da frate, toti cei care exprima un scurt vai, a cazut!!! sunt plastic frate, sunt plastic. Si poti sa-i numeri pe degete pe restul. Da frate, sunt mai putin de 5 cei care iti vor intinde o mana si te vor ridica.
Si tu esti prost fratele meu, esti prost gramada. Pui suflet iar si dorul te urca din nou pe sarma. Si te indragostesti a doua oara. Si iar simti fluturi in stomac si reflectorul ala iti bate in ochi. Nu vezi nimic a doua oara, nu mai simti sfoara si pici iar. Partea trista e ca nu ti-ai invatat lectia de prima data si nu ai nici acum vreo plasa sau vreun cablu de siguranta.
Si daca prima oara erau 5 langa tine sa te ridice acum sa fii fericit daca mai e unul singur frate. Caci lumea n-are timp de prostiile tale, n-are ochi sa te vada cum faci aceeasi gresesala de vreo 3-4 ori. Ca-i tragi in jos frate si le strici street rep’ul frate. Acum mai e doar unul frate. Si-ti intinde mana si-ti zambeste cald. Si stii ca el daca e nevoie o sa te ridice si a 3-a oara, si a 4-oara, la infinit daca e nevoie.
Zambetul lui te linisteste. Stii ca atata timp cat el e langa tine, tu n-ai cum sa gresesti. Si chiar daca o faci, el o sa fie mereu langa tine. 
Aunque quiera ayudarte
Tu lo aceptas asi
BAAAAAAAAAAAAAI, am uitat sa va spun sau sa v-o arat pe Ollie si armata de bassets.
Pentru cei care nu au habar ce-i un basset, Goagal it ba!!!!
Anyway here she isssssssssssssssssss:
Cu pisica(bine, motanul) in dreapta si cu pantalonii aproape-n vine mi-a venit sa scriu.
Inspirat de momentul de neinspiratie totala provocat de mine fetei smelly am zis sa mai scriu. Despre ce? Despre faptul ca pisica e acum in stanga? NU, asta nu e subiect.
Am observat recent ca… uite, pisica a revenit in dreapta.
Ziceam ca am observat recent ca pe romanii bogati nu i-a prea atins criza. Pe aia saraci nici atat. Pe aia unemployed iar nu i-am simtit crizati, iar pe bugetari… pe bugetari i-a luat urat de tot. Dupa ce unii, gen mama, se marita cu postul pe care il si sta acolo de la 8 la 20, fara a-i fi vreodata platite orele suplimentare, pentru ca, chipurile, munca pe care o face in 12 ore(deseori si mai mult) ar trebui facuta in 8 ore, cum spuneam, dupa ce ca unii dintre ei se marita cu postu’ le mai taie si din salariu. Da’ cum? Ii trimite acasa in concediu fara plata. Numai ca doar pe hartie. Ca in realitate toti au venit la munca ca si cum nimic nu s-a-ntamplat. Si toate astea puse cap la cap te duc cu gandul la Sistemul Romanesc. Cand esti tanar si neprihanit iti pui in cap ideea tampita ca tu vei fi cel ce schimba Sistemul si ca o sa o iei usurel, usurel de jos pentru ca atunci cand copilul tau va fi la varsta ta sa nu se confrunte cu probleme la fel de mari ca tine. Numai ca, odata intrat in sistem, devii unul din ei, din cei pe care ii urasti. Motiv pentru care ramane o singura solutie: Leave the fuck out of the country. Adica pleci in pula mea din tara si muncesti prin tari straine, unde cu 100 de euro mananca doua familii de 4 persoane timp de 2 sapt(poate am exagerat dar sunt pe aproape) si lasi bani statului acelei tari pentru ca pe tara ta, pe cei conduc(daca asta se poate numi condus) tara ta, pe cei responsabili cu bunastarea poporului ii doare in pula de popor si sunt preocupati doar de bunastarea lor cu pensii de sute de milioane, salarii la fel, case, masini, afaceri si tepe.
Imi doresc sa nu ma inbolnavesc de nimc in tara noastra pentru ca nu vreau sa mor. Nu vreau sa ma duc, precum niste cunostiinte, la 3 noaptea la urgente si sa ma trimita la medicul de familie. Nu vreau sa intru in spital pentru a vizita pe cineva si sa ies pe poarta din spate intr-un papuc negru. Nu vreau sa imi las familia pe mana unor doctori care nu se uita la tine fara sa ii “cinstesti” cu banii pe care i-ai muncit ani de zile( pe care ii strangi pentru o casa, masa, masina) cumparand ceva ce deja ai platit, ceva ce ti se cuvine, ceva de care nimeni n-ar trebui sa duca lipsa la nevoie: Ingrijiri medicale de calitate.
Asa ca va zic atat: Ultimu’ stinge lumina.
Acum multi ani cei de la mafia, in speta Tataie a avut un moment de geniu cand a scris asta:
Ai scris in viata ta vre-un vers
Pe care sa-l tipe o sala intreaga cand apari pe scena?
Lara Fabian cred ca stie cum e:
Ultimele comentarii