Si nu ca m-ar deranja foarte tare sa arat ca Burebista, ca nu stiu cum sa spun dar Burebista era un nene foarte cool. Asta cu Burebista mi se trage de la tatal meu. Care atunci cand ma vede cu o barba de 2 saptamani imi zicea ca i resemble the mighty leader, Burebista. De fapt nu ma deranjeaza decat in momentul cand ai o senzatie acuta de disconfort, care de obicei apare abia dupa 4 saptamani si dupa a 5-a o uiti pentru ca te obisnuiesti.

Mai este si argumentul social. Societatea ne-a ars pe creierase ideea ca barbatul serios e proaspat barbierit in fiecare zi, poarta obligatoriu camasa, obligatoriu bagata in pantaloni. Poate ni se trage si de la filmele americane care mereu cand povestea e despre o familie, apare musai o scena in care barbatul se barbiereste dimineata inainte de a lua micul dejun.

Si te intrebi ca femeie de ce e o corvoada. Doar industria duduie. Ai aparate cu doua lame, trei lame, cinci lame, cu banda de aloe ca sa nu te iriti, electrice sau daca esti Rambo ori Bear Grylls folosesti o piatra neteda de rau; plus o gama larga de produse cosmetice: spuma de ras, gel pe care cand il freci se transforma in spuma, after-shave-uri bine mirositoare si in diversta stari de agregare. Si totusi un barbat fericit, e un barbat nebarbierit. Bine, excludem uscaturile carora le place ritualul asta pagan, si zic uscaturi cu cea mai mare afectiune si admiratie, si pe Silviu, pentru care barbieritul este un ceremonial anual atunci cand planetele se alinieaza si are mai mult de trei fire de par in barba. Iar asta, o spun cu invidie.

Restul barbatilor, ne uitam cu jind la reclamele de la Gillette si ne intrebam necajiti cum pisici reuseste papuselul ala sa-si spoiasca pe fata lui un strat perfect si neted de spuma. Ne trezim dimineata, ne uitam in oglinda, injuram in gand si de aici fiecare face ce stie mai bine. Se preface ca n-a vazut ca e momentul sa se barbiereasca, decide sa-si lase barba, decizie pe care o retrage subit la urmatorul eveniment important, sa zicem ziua iubitei, se minte ca a dormit prea mult si nu are timp sa se barbiereasca saaaaaau daca pozitia profesionala sau sociala nu-i permite luxul de a lasa natura sa-si faca treaba, pune mana pe flaconul de spuma de ras si-l agita frenetic.

Maine am event, mi-am propus de-o saptamana sa ma barbieresc, dar maine chiar n-o mai pot da la intors. Pe 22 e ziua mea, poate cand suflu in lumanari mi se indeplineste dorinta arzatoare de a ma trezi in fiecare dimineata perfect barbierit si cu obrazul moale ca fundul un bebelush. Poate…

Cu toate schimbarile de theme-uri si domenii si nume de fapt si de drept motivul pentru care au existat perioade atat de lungi de seceta erau din simplul fapt ca viata mea era monotona si intrase pe un fagas de munca, acasa, munca, acasa, munca, bere, acasa, bere, bere, acasa, acasa, munca, bere, bere, bere, acasa la altcineva. Si nu prea aveam ce sa scriu.

De vreo 3 saptamani sunt in Bucuresti. Oras nou, casa noua, job nou, oameni noi, drogati noi, boschetari noi,  RATB+METROREX+Bogdan = LOVE! Asa ca am despre ce sa scriu si despre ce sa militez sau sa ma plang, si mai ales am pe cine, de ce, si prin prisma blogului si unde sa injur in caz de necesitate.

Azi de exemplu asteptam zglobiu la Charles de Gaulle 131 sa merg spre Baneasa. Si cu tigara intr-o mana, sticla de cola in alta, castile in urechi, soarele in cap, boschetarul la spate si ochelarii de distanta in buzunar, in loc sa ma urc in 131 m-am urcat in 331. Ca un dăştept de la tara, cum mi-a zis o baba de aici din capitala, nu m-am uitat la nr. masinii daca e 131 am vazut 31 in coada, am uitat ca pe acolo trece si 331 si-am presupus automat ca ala e.

Problema e urmatoarea, majoritatea autobuzelor care trec pe la charles de gaulles inspre baneasa trec prin aceleasi prime doua statii: Arcul de Triumf si Muzeul Satului. Problema si mai mare e ca mergand zilnic cu RATB-ul 5 statii dus-intors, dupa primele 2 statii te fura peisajul. Ba esti atent la cioroiul de langa tine sa nu te pipaie pe la buzunare, ba te indragostesti ca mine ieri de o tipa super draguta si 5 statii balesti la ea, ba te uiti pe geam si te gandesti la nemurirea sufletui ca nu esti atent afara.

331 asta de felul lui, la Casa Presei Libere nu mai merge pe acelasi fagas normal ca 131, 335 si restul autobuzelor dragute. O ia la stanga pe Poligrafiei si se duce la mama dracu in Dămăroaia. Acum, de la sensul giratoriu de la Casa Presei Libere unde trebuia sa-mi dau seama ca nu m-am urcat bine cand n-a oprit unde trebuia sa opreasca si pana unde m-am prins eu n-au fost decat 2 statii. Mai exact m-am prins pe la Hotel Parc.

Si-am pierdut asa vreo jumatate de ora pretioasa mergand prin caldura de la ora 11 fie cu masina fie pe jos in conditiile magnifice de sauna pe care RATB-ul le pune la dispozitie pentru suma modica de 30 de lei cat costa abonamentul lunar pe o linie.

Bucuresti 1 – Bogdan 0

Acum ceva timp vorbeam despre fraudarea legii pensiilor cand o anumita milfoaica pedelista care cum necum este printre altele presedinta camerei deputatilor, a vazut dublu si a trecut o lege desi nu era cvorum in sala. Acum grupul parlamentar PD-L au dat iar cu nuca in perete si-au votat o lege propusa de opozitie si care in conditii normale de sobrietate a liderului acestui grup n-ar fi avut nicio sansa. Dar cum pornetul pe laptop in timpul sedintelor e mai interesant decat ceea ce se discuta in plen si cum anafura de la cantina parlamentului e moca, legea a trecut.

Nici nu m-am interesat daca Base a promulgat-o si intre timp mi-am adus aminte si despre ce era vorba, si anume scaderea TVA-ului la alimente de baza. Ceea ce este de common sence. Mi s-ar parea absolut normal ca alimentele de baza si utilitatile de genul electricitate, energie termica, apa, gaze sa aiba tva mai mic. Ca doar lumea nu poate trai fara caldura iarna, fara lumina sau fara mancare gatita. Bine, teoretic este posibil, dar haideti sa nu incercam, nu suntem totusi in Somalia.

Cel mai trist e ca cei 30.000 de mii de oameni care au protestat in Bucuresti in fata palatului parlamentului si intr-o piata, nu mai stiu daca revolutiei sau universitatii, au venit acolo cu sperante din partea liderilor PSD si PNL si-au plecat cu frigul in oase, ragusiti, arestati de jandarmi, lesinati la propriu si cel mai grav cu buza umflata. De-asta nici nu mi-am pus avatar cu sustin motiunea. Am dat un like si-un join pe grupuri pe facebook dar nimic mai mult.

Si-n general ma feresc sa militez pe internet sau pe facebook, sa ma duc in piata si sa urlu sau sa intru in plen si sa afisez banere. Eu sunt pregatit pentru altceva. La primul iz de revolutie o sa fiu acolo in prima linie. Cand stiu ca ori facem ceva ori murim. Asa sa ma duc sa latru 8 ore, porcii sa ma ignore si sa-si vada de agenda lor si apoi sa ma duc acasa dezamagit, prefer sa stau acasa.

Traim in Romania.

P.S. Stie cineva unde e regele cand avem nevoie de el? Irelevant ca are nevoie de pampers to keep his shit together.

In primul rand hai sa vorbim de nationala. Si de faptul ca iar n-o sa ajungem la un campionat european. Nu din cauza antrenorilor pe care ii schimbam pe banda rulanta. Nici din cauza lotului care e destul de valoros. Ci din cauza premiselor gresite de la care pornim. In primul rand suntem eterna victima a celor mai mari. Ba picam nu stiu cate calificari la rand cu Olanda, ba mai nou cu Franta. Ii tratam cu prea mult respect, le dam prea mult credit, facem analize peste analize si statistici peste statistici si in toate iesim aia mai mici si mai procopsiti de soarta. Si e normal sa ne bata daca noi ii tratam ca pe zei. Apoi picam in cealalta extrema si din nostalgia generatiei lui Hagi desconsideram formatii ca Belarusul, Austria, Lituania sau chiar Serbia. Desi Serbia e o echipa foarte buna. Nu le luam in serios si e normal ca si ele sa ne bata pentru ca noi ii tratam superior iar ei ne ia de la egal la egal. Nu e o gluma. Nicio echipa nu mai e o prada sigura.

Si pentru numele lui Dumnezeu trebuie sa renuntam sa mai dam vina pe altii. A fost de vina terenul, a lipsit Mutu, ne-au furat arbitrii. Nu domne, trebuie sa ne asumam esecurile si jocul execrabil. Trebuie sa-i dam unui antrenor mana libera si sa-l lasam sa-si faca un lot, sa faca o mentalitate la echipa nationala, un ritual. Daca noi schimba antrenorul la fiecare calificare, nationala devine un bazar ieftin cu produse de proasta calitate. Aici e buba romanilor. Nu lasa timp unui tehnician sa dea gres la propriu.

Si aici intram in partea a doua a discutiei despre romani si mentalitatea lor fotbalistica. Nu avem rabdare. Vrem rezultate peste noapte. Si nu merge treaba asta. Si ma mir ca lumea nu vede lucrul asta la Steaua. Nu conteaza ce antrenor vine in vara, nu conteaza lotul de jucatori pe care il are si cu atat mai putin infuziile continue de jucatori si schimbarea permanenta a titularilor. Se cauta o formula invingatoare stiu asta, dar nu e de ajuns sa cauti orbeste trecand prin zeci de jucatori cu potential. Luand in considerare ca fotbalul este un sport de echipa si ca orice jucator oricat de bun, are in fata 11 jucatori adversi si deci e necesar sa fie sustinut, TREBUIE lasati atat antrenorii cat si jucatorii sa confirme sau sa infirme. Si lucrul asta nu se poate observa dintr-un singur meci. Trebuie sudata echipa putin cate putin pentru a ajunge un organism singular care respira si joaca la unison. Care se simt in teren, care gandesc in acelasi fel o faza si actioneaza in consecinta. Iar lucrul asta se dobandeste in timp.

N-a invatat nimeni sa mearga intr-o zi. Toate lucrurile pe care le deprindem necesita timp si incercari repetate pentru a fi duse la un nivel acceptabil sau mai sus decat atat. E timpul ca titlul de manager in Romania sa-si capete notorietatea si atributiile pe care le are afara. E timpul sa lasam oamenii sa-si faca treaba pe o perioada mai lunga de timp. Chit ca asta inseamna o clasare sub cupele europene, sau chiar o retrogradare. Umilinta e o lectie buna.

Dar romanul e prea orgolios sa stie cand sa lase capul plecat. Eu unul prefer sa imi manifest supararea prin refuzul de a mai sustine o echipa sau de a ma mai uita la meciuri. Sa merg pe stadion si sa strig demisia, e un lucru josnic pe care titlul de suporter sau de fan oricat de infocat nu iti da dreptul sa-l faci.

Aseara m-a mancat in fund sa cercetez hardul de erori si de bad-uri. L-am lasat la scanat si m-am culcat. Dimineata cand m-am trezit….hardul went bye bye. Cel putin sectiunea de boot, care se ocupa cu niste chestii foarte importante pentru windows, CUM AR FI SA-L PORNEASCA, se dusese pe taralau.

Am incercat sa reinstalez windowsul dar netrebnicul de hard nu vroia sa se miste si pace. Asa ca acum sunt pe un hard de backup care abia tine windowsul pe el, la modul ca nu prea am spatiu pentru windows pe el.

Da macar sunt on top of the problem.

Ieri, trolluiam internetul ca de obicei, si-am primit un mail fun de la Mili. Asa ca m-am apucat si l-am urcat pe Trilulilu crocodilul ca sa-l dau si aici si pe FB:

Voi cu cine faceti banking? Dar self-banking faceti?

Si n-aveam din niciuna din ele. Am incercat cu de toate, muzica, self-induced….toate chestiile…si n-a mers. Ultima chestie m-a plesnit relativ la al doilea pahar de visinata. Nu incercasem alcoolul. Alcoolul este sfesnic mai bun decat noaptea. Alcoolul mereu gaseste durerea si-o ineaca pentru exact atata timp cat continui sa bei sau sa dormi dupa ce ai baut. Chiar si a doua zi, cand esti mahmur, nu-ti mai arde de alte chestii.

Singura faza aiurea cand sunt alcoolizat, si nu ma refer la bere, ca de mult nu mi-a mai dat berea senzatii tari sau stare meditativa, e ca nu sunt coerent. Si cand nu sunt coerent, tind sa folosesc mai multe englezisme decat de obicei. Si iar ridica Mili(nu Milli, nu Milly sau orice alta forma de alint) spranceana si se uita urat la mine de parca as fi uitat limba romana. Pai o cam uit, imi vin mai repede cuvintele in engleza decat in romana cand is alcoolizat.

Faza dura e ca, nici nu planuiam sa ma duc la alcool. Neah, vine alcoolul la Mahomed. Da, si faza si mai dura e ca m-am imbatat cu un tip a carui nevasta e o curva care se fute cu seful ei. Nu-i asa ca-i tare viata? Eu am picat total aiurea. Da m-a amagit cu visinata, si visinata este slabiciunea mea. Desi dintr-un pahar sunt terci.

Hai cu proxima estacion si cu niste politica.

Sanduleeeeeeeeeeeeeeeeee you’re living my dream you fat bastard. Bucura-te de viata de student si pt mine.

Noah, si dupa ce ca am ajuns pe la melodia numar 8, adica atunci cand mai aveau 3 melodii si se prefaceau ca pleaca de pe scena, ca orice trupa rock asteapta un bis, si mai canta inca 2 piese, de obicei alea mega cunoscute, de parca ar pleca fara sa le cante, surioara mea iubita a tinut sa ma faca de ras la concert. Asta pe langa faptul ca la concertul sistem impreuna un maestrul Ionut am facut mega bascalie, de radeau si cei din jurul nostru si noi nu ne opream din HaHaHaaaaa!!! PRODUCTION!

Bun, si ajungem noi la concert la Talisman. Eu nitel dezamagit. Am ajuns pe la 10 fara un sfert, iar concertul a inceput pe la 8, oficial, neoficial presupun ca a inceput pe la 9 fara. Deh, vedete, pretentii, intarziere fashionable.  Anyway, am ajuns langa scena exact inainte sa cante Numai una. Ceea ce a fost bestial, vroiam de mult sa o ascult live. As fi preferat un Phoenix, da, hei ma multumesc si cu ce am acum, nu? Bine, Alin Oprea cu tot respectul dar nu o sa cante niciodata Numai una asa cum reusea s-o faca Tavi Colen, si in Talisman si in Phoenix. Dar din nou zic, ma multumesc cu ce am. Era live.

Pe langa faptul c-am ajuns tarziu, mai si ploua. Deci lume putine. Fapt ce m-a frapat a fost ca era public plin de pustani de liceu. Evident restul plecasera pe la facultatile lor. Si cum eram noi 30 de oameni cu tot cu sunetisti, am ramas uimit de entuziasm. La fel si trupa. Pustoaice de liceu isterice care strigau basistul, baieti care cantau versurile melodiilor, ce dracu, m-am simtit ca la un concert MJ dat la Neverland. Numai Doriana mea, in coltul din dreapta al scenei, urla cat o tineau plamanii: IRIS, IRIS, IRIS, IRIS, si canta versurile de la floare de iris. Si nu era o problema pentru ca nah, eram in coltul scenei, o auzeau doar niste pompieri.

Problema mare a fost inainte de bis. Si-au facut oamenii numarul, au plecat de pe scena, boii de severineni la primul concert din viata lor, au inceput sa plece. Cum eu eram calit in concerte, am sarit in fata langa gard, la 2 metrii de scena. La un moment dat ma trezesc ca dau mana cu Alin, sau el cu mine, depinde cum vreti s-o luati, sare parleazul si ramane in ploaie in multime, din solidaritate pentru public. Noi, adica eu, doriana si razva, tot in fata langa scena. Exact la mijlocul scenei. Restul trupei, fara chitari, clape si tobe wireless au ramas pe scena evident, lol. Si doriana mea ce credeti ca face, urla si urlaaaa si URLA: IRIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIISSSSSSSSSSSSSSSSSSSS!

Pe basist il bufneste rasul, eu ma bag in spatele lu razva, razva isi pune gluga in cap. Si dori urla IRISSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS si mai tare, si mai tare. Intr-un final i-am pus mana la gura.

Singura chestie e sa nu fi crezut cumva trupa ca noi nu stim la ce concert suntem si ca ii comparam pe ei cu iris si pe Alin cu Cristi. Ca nu seamana deloc.

Totusi toate chestiile astea sunt idiot proof. Adica nu iti trebuie un IQ de geniu ca sa dai cu mopul sau ca sa speli niste vase. E kind of self explaining. Dar totusi exista ceva care nu e asa idiot proof. Spalat hainelor. Adica serios acum, daca nu ti-ai bagat un tricou in masina la spalat si nu l-ai scos cu 3 numere mai mari sau cu 3 numere mai mici, te poti numi un mic geniu.

Totusi, la piece de resistance cand vine vorba de doing the laundry este atunci cand bagi rufele albe gen lenjerie de pat, lenjerie intima, sosete, sau mai rau tricouri, si le scoti curcubeu. Serios, nimic nu se compara cu o noua culoare data hainelor tale albe si ponosite. Cum sa nu fii mandru de isprava ta atunci cand boxerii tai devin de un roz bonbon mirobolant? Frati, nici daca se chinuiau aia la croitorie nu-i faceau la fel roz cum il poti face tu daca stii reteta magica.

Nu e foarte greu. Iei albiturile tale preferate, tricouri, pantaloni, boxerii de la bunica, whatever, ii bagi in cuva (gaura aia mare de masina de spalat ), adaugi o cantitate moderata din detergentul tau preferat (automat, ca ala manual face clabuci multi, si nu e bine), dupa preferinta poti adauga cocolino sau lenor sau ce alt balsam de rufe vrei tu, sa miroasa frumos rozatura, si ingredientul secret este o rufa colorata, de preferat rosie, dar sa nu fie material sintetic, ale sintetice nu prea ies, poliester gen, baga un cotton 100% rosu sau visiniu, seteaza masina la programul pentru rufe normale gen 40 C, asteapta roughly o ora si jumatate, and VOILA! PINK IS THE NEW SHIT!!!!

Eu am fost la a 3-a isprava de genul….si e minunat.

Voi ati avut experiente de genul?

Dezavantajul este ca e maricel, vreo 600MB depinde de versiune si ca e mare halitor de resurse!! Doar am zis ca e ADOBE nu? Bun, si cum am trecut eu de la o racheta de quad core cu 8GB de rami de la munca, la o caruta de P4 cu 512MB de rami, devine o problema mai ales cand mai ai si mess deschis, alt halitor de resurse, un firefox care consuma rami cati ai, indiferent de configuratie si poate si un winamp de relaxare.

Chestia care pe mine unul ma ajuta enorm era ca, codul era impartit in culori, spre deosebire de un text editor gen notepad sau wordpad care iti arata 10.000 de linii de cod negre. Si acolo e mai greu sa observi ca lipseste un ; sau un / sau mai stiu eu ce chichita mica. De obicei asta e problema la cod, o acolada, un slash, un punct si virgula in minus si gata ti s-au dus pe apa sambetei ore de munca.

Ei am gasit solutia. Se numeste notepad++ si eu program genial de mic, un text editor minune, de vreo 10MB instalat, tot folderul nu doar executabilul, pentru aia mai geeky dintre noi. Fraierul, programul, recunoaste mai toate limbajele posibile gen html, php, c, c++, java, javascript, actionscript, python, ruby, tcl, pascal, perl, postscript, sql, etc. Si tot fraierul arata codul in culori. Nu-i asa ca-i genial?

Deci pentru dork-ul din tine care scrie cod in notepad, fa un upgrade la ++, n-o sa regreti.