Si nu ca m-ar deranja foarte tare sa arat ca Burebista, ca nu stiu cum sa spun dar Burebista era un nene foarte cool. Asta cu Burebista mi se trage de la tatal meu. Care atunci cand ma vede cu o barba de 2 saptamani imi zicea ca i resemble the mighty leader, Burebista. De fapt nu ma deranjeaza decat in momentul cand ai o senzatie acuta de disconfort, care de obicei apare abia dupa 4 saptamani si dupa a 5-a o uiti pentru ca te obisnuiesti.

Mai este si argumentul social. Societatea ne-a ars pe creierase ideea ca barbatul serios e proaspat barbierit in fiecare zi, poarta obligatoriu camasa, obligatoriu bagata in pantaloni. Poate ni se trage si de la filmele americane care mereu cand povestea e despre o familie, apare musai o scena in care barbatul se barbiereste dimineata inainte de a lua micul dejun.

Si te intrebi ca femeie de ce e o corvoada. Doar industria duduie. Ai aparate cu doua lame, trei lame, cinci lame, cu banda de aloe ca sa nu te iriti, electrice sau daca esti Rambo ori Bear Grylls folosesti o piatra neteda de rau; plus o gama larga de produse cosmetice: spuma de ras, gel pe care cand il freci se transforma in spuma, after-shave-uri bine mirositoare si in diversta stari de agregare. Si totusi un barbat fericit, e un barbat nebarbierit. Bine, excludem uscaturile carora le place ritualul asta pagan, si zic uscaturi cu cea mai mare afectiune si admiratie, si pe Silviu, pentru care barbieritul este un ceremonial anual atunci cand planetele se alinieaza si are mai mult de trei fire de par in barba. Iar asta, o spun cu invidie.

Restul barbatilor, ne uitam cu jind la reclamele de la Gillette si ne intrebam necajiti cum pisici reuseste papuselul ala sa-si spoiasca pe fata lui un strat perfect si neted de spuma. Ne trezim dimineata, ne uitam in oglinda, injuram in gand si de aici fiecare face ce stie mai bine. Se preface ca n-a vazut ca e momentul sa se barbiereasca, decide sa-si lase barba, decizie pe care o retrage subit la urmatorul eveniment important, sa zicem ziua iubitei, se minte ca a dormit prea mult si nu are timp sa se barbiereasca saaaaaau daca pozitia profesionala sau sociala nu-i permite luxul de a lasa natura sa-si faca treaba, pune mana pe flaconul de spuma de ras si-l agita frenetic.

Maine am event, mi-am propus de-o saptamana sa ma barbieresc, dar maine chiar n-o mai pot da la intors. Pe 22 e ziua mea, poate cand suflu in lumanari mi se indeplineste dorinta arzatoare de a ma trezi in fiecare dimineata perfect barbierit si cu obrazul moale ca fundul un bebelush. Poate…

Luni ti-am vazut ultima data expresia trista de basset. Erai chiar mai trista decat de obicei. De 2 zile te strigam si nu vroiai sa-mi raspunzi. Si luni te-am strigat. Erai in tarcul in care te-am izolat de Ecko si te uitai prin mine. Ma uitam in ochii tai si cautam prietena cu care ma jucam de fiecare data cand aveam ocazia. Mai tarziu, te-ai bagat inapoi in cusca si dupa ceva ore ai murit acolo singurica. Mi-ar fi placut sa pot face ceva pentru tine, tuturor ne-ar fi placut asta. Mi-ar fi placut sa fie ca in filmele alea stupide in care ajungi cu cainele in ultimul moment la veterinar si acela il salveaza. Cand am ajuns noi cu tine erai moarta. Vocea doctorului care ne-a spus ca esti moarta a spart ceva si-n mine si-n Cata. Stateam la 2 pasi de masa pe care te intinsesem si ne uitam cu ochi rugatori la doctorul care nu-ti facea nimic si nu intelegeam de ce nu incearca sa te salveze. Nu concepteam ca tu sa fi murit, nu vroiam sa intelegem ca e prea tarziu.

Acum mi-e si greu sa intru in spate in curte. Mi se pare un loc strain in care acum traieste un caine care nu-mi trezeste niciun sentiment. Undeva in adancul sufletului astept ca de fiecare data cand ma apropii de usa sa te vad pe tine in iarba mirosind ceva, sau undeva intinsa pe alee cu urechile uriase limite de cimentul rece si cu picioarele in sus de parca ai face plaja. Tot sper sa-ti aud latratul gros sau maraitul satisfacut cand te mangaiam pe burtica. Astept sa sari pe usa, sa intrii pe furis in firma si sa te bagi sub birou la picioarele mele. Sa incerci sa ma musti cand incerc sa te scot afara si sa schelalai de parca te-as tortura atunci cand te ridic sa te scot cu forta afara.

Imi doresc enorm de mult sa sterg urmele de labute de pe fotolii si canapea ca sa nu-si dea seama Cata ca ai intrat in firma si deja nu-mi mai doresc sa vina caldura pentru ca n-are cine sa-mi mai disloce umarul la plimbarica pe bulevard. Ai plecat cu o demnitate pe care n-am vazut-o la oameni. Nu te-ai plans, n-ai dat niciun semn, n-ai zacut, n-ai cersit mila. Acum in locul tau e doar o curte imensa si pustie. La fel ai lasat si in sufletul nostru. Un loc imens si gol si sentimentul de vinovatie ca poate reuseam sa te ajutam daca eram mai atenti.

Astept sa ne bantui….ar fi un lucru foarte frumos sa te mai aud latrand….

Jalnicele statistici cu care nu ma mandresc deloc sunt 291 de articole si vreo 362 de comentarii aprobate. Cu ce ma mandresc este faptul ca nu am postat in dorul pulii. Doar de dragul de a o face, din plictiseala sau pentru ca ma vor cititorii. Asta nu e doar un blog e un adevarat site personal, o experienta spirituala pentru mine si cei apropiati mie. Nu ma adresez publicului larg, nici macar in momentul de fata, n-am nici macar 10 vizitatori pe zi cateodata, dar asta nu e un business. As putea foarte bine sa-l fac privat si sa pun lumea sa-si faca cont ca sa-l vada. Dar e bataie de cap, lumea uita parole and shit si e prea mult de lucru pentru nimic.

Ma bucur insa de faptul ca atat eu cat si ceilalti oameni mai mult sau mai putin implicati in articolele scrise de mine trec printr-un curcubeu de stari atunci cand le citesc. De la isterie, nervi si la dorinta de a ma distruge la 10 minute de la citirea postului pana la nostalgie si hohote de ras dupa cateva luni de la articol.

Pe langa asta niste multumiri celor care au facut si poate in viitor vor mai face blogul asta sa existe:

Mie in primul rand pentru talent, devotament si simtul umorului.

Gastii cartus in special intr-o ordine total aleatoare lui: Marian, Razvan, Roxana, Doriana, Denisa, Dan, Sandu, Fane pentru inspiratia de zi cu zi.

Lui Vlad Motolea pentru comentarii si posturile lui mai rare decat perioadele de zapada in Senegal.

Lui Vlad Olteanu pentru recenziile la filme.

Milenei pentru stropul de literatura intr-un ocean de ura, sarcasm si misoginism. A fost ca zaharul pentru diabetic. Pacat ca a murit.

Lui Marian(sunburn) si Laviniei (ce naspa suna, lu’ Lavi mai pe scurt) pentru ca erau, sunt si vor fi cei mai fideli cititori.

Andreei (daca il articulez este cu 2 e sau cu un e) pentru guest posturi.

Valentinei pentru briza de copilarie feminina cu care mi-a impodobit la un moment dat blogul mult prea masculin.

Lui Puck si tuturor prietenilor care m-au adaugat la blogroll.

Nu in ultimul rand lui toolz pentru ca mi-a hostat balaria de site mai bine de un an de zile.

Tuturor celor care au blogul la bookmarks si tuturor celor pe care i-am uitat si care au dat cel putin odata enter la adresa blogului meu in browser.

Peace, i’m back!

Partea faina de tot la prietenii mei din Galati si Cluj/Zalau, e ca nu trebuie sa vorbesc cu ei zilnic ca sa ma simt apropiat de ei. Acum ceva ani vorbeam zilnic si ne pierdeam noptile pe messenger in conferinte interminabile. Dar in ultimul an si ceva, nu prea am vorbit, adica mai deloc, adica vorbeam mai mult pe facebook decat pe messenger. Nici macar nu ne intrebam de sanatate sau altceva.

Lucrul de care am ramas placut surprins si care m-am uns pe suflet in feluri in care nu pot sa explic este faptul ca zilele trecute cand am reluat conversatii casual a fost ca si cand n-am fi vorbit vreo saptamana. N-au fost chestii din alea de genul heeeeeeeeeeeeeeeeeeeeei, ce mai faci, cum o mai duci, etc. Lucruri pe care le spui cand n-ai mai vorbit cu un prieten de foarte mult timp.

Totul e asa de natural si de placut cu ei incat iar imi pare rau ca nu ma pot clona sau imparti in 10 sa fie aproape de fiecare dintre ei pentru ca sunt persoane minunate si exact genul de persoane pe care trebuie sa vrei sa le ai aproape mereu.

Mi-e dor de voi…

Cand spun un deceniu, mi se pare atat de mult, dar uneori mi se pare ca ieri a fost langa mine, ca i-am auzit vocea, ca ii simt parfumul proaspat, ca o aud certandu-ma. Stiu sigur ca e mereu cu ochii pe mine si stiu sigur ca nu lasa pe nimeni sa-mi faca rau. Eu nu cred in noroc chior, sau in a scapa ca prin urechile acului dintr-o situatie. Nici in Dumnezeu nu mai cred de mult timp. Cred in Ea.

Cred ca e acolo sus si ma vegheaza si cand dorm. Cred ca e suparata cand fac prostii si ca o fac sa rada cand fac lucruri bune. As vrea sa cred ca e mandra de mine, dar intre noi fie vorba sunt mai mult decat convins ca nu are cum sa fie mandra de mine. Dar nu-i timpul pierdut. Stiu insa ca orice as face ea mereu ma va ajuta si ca mereu va fi luminita de la capatul tunelului.

Au trecut 10 ani si inca ma intreb de ce te-a luat Dumnezeu la El. Eu aveam mai multa nevoie de tine decat El. Mi-e dor de tine Mami…

Ah, era sa fiu, tema de halloween e back.

Acum ceva timp vorbeam despre fraudarea legii pensiilor cand o anumita milfoaica pedelista care cum necum este printre altele presedinta camerei deputatilor, a vazut dublu si a trecut o lege desi nu era cvorum in sala. Acum grupul parlamentar PD-L au dat iar cu nuca in perete si-au votat o lege propusa de opozitie si care in conditii normale de sobrietate a liderului acestui grup n-ar fi avut nicio sansa. Dar cum pornetul pe laptop in timpul sedintelor e mai interesant decat ceea ce se discuta in plen si cum anafura de la cantina parlamentului e moca, legea a trecut.

Nici nu m-am interesat daca Base a promulgat-o si intre timp mi-am adus aminte si despre ce era vorba, si anume scaderea TVA-ului la alimente de baza. Ceea ce este de common sence. Mi s-ar parea absolut normal ca alimentele de baza si utilitatile de genul electricitate, energie termica, apa, gaze sa aiba tva mai mic. Ca doar lumea nu poate trai fara caldura iarna, fara lumina sau fara mancare gatita. Bine, teoretic este posibil, dar haideti sa nu incercam, nu suntem totusi in Somalia.

Cel mai trist e ca cei 30.000 de mii de oameni care au protestat in Bucuresti in fata palatului parlamentului si intr-o piata, nu mai stiu daca revolutiei sau universitatii, au venit acolo cu sperante din partea liderilor PSD si PNL si-au plecat cu frigul in oase, ragusiti, arestati de jandarmi, lesinati la propriu si cel mai grav cu buza umflata. De-asta nici nu mi-am pus avatar cu sustin motiunea. Am dat un like si-un join pe grupuri pe facebook dar nimic mai mult.

Si-n general ma feresc sa militez pe internet sau pe facebook, sa ma duc in piata si sa urlu sau sa intru in plen si sa afisez banere. Eu sunt pregatit pentru altceva. La primul iz de revolutie o sa fiu acolo in prima linie. Cand stiu ca ori facem ceva ori murim. Asa sa ma duc sa latru 8 ore, porcii sa ma ignore si sa-si vada de agenda lor si apoi sa ma duc acasa dezamagit, prefer sa stau acasa.

Traim in Romania.

P.S. Stie cineva unde e regele cand avem nevoie de el? Irelevant ca are nevoie de pampers to keep his shit together.

Cred ca e o chestie cat se poate de ciclica. Am perioade in care n-am nici cea mai vaga idee despre ce sa scriu, desi ar exista destule subiecte dar niciodata motivatie. In principiu i got lazy pentru ca Mili intarzie cu o continuare la Proxima Estacion, a scris ceva dar n-a terminat. Asa ca sunt in standby de ceva vreme. Bine, puteam sa scriu despre altceva, dar proxima era motivatia mea sa mai bag ceva relevant sau irelavant pe aici.

In other news, am cumparat domeniul gherasim.me. Ma rog, mi-a fost facut cadou. Si-am portat blogul pe bogdan.gherasim.me si-am si mail bogdan[at]gherasim.me ceea ce este foarte cool pentru business and shit. Plus ca mi-am rezolvat si nevasta. Ii dau o adresa de mail gen prenume[at]gherasim.me si e rezolvata si ea. Personal urasc sa am acelasi fel de email ca toata lumea. De exemplu yahoo sau gmail sau mai stiu eu ce. E irelevant ca eu imi scriu mailurile si de pe complicat.org si de pe gherasim.me din gmail. Dar impresia e buna cand ai un mail cu domeniul tau personalizat.

Am facut mirror si de la indexul complicat.org la indexul gherasim.me si am redesenat impreuna cu cosmin trancesoundfestival.com V-am aratat anul trecut ce-am facut pt site-ul ala, acum l-am modificat putin.

Anyway, sper sa mai postez pe blog dupa seara asta.