Ti se-ntampla destul de des. Inchizi ochii si o vezi. Parca era si-o melodie cu rima asta, sau o poezie….dar ce mai conteaza nu? Cand inchizi ochii o vezi pe ea. Ii vezi privirea. Acea privire calma intr-o zi de august. Da, august, luna ta prefera, pentru ca in august e ziua ei. Privirea aia care-ti dadea fiori odata, care te facea sa crezi cu tarie ca desi va vedeti rar, ea te iubeste. Te iubeste cum n-a iubit pe nimeni. Pentru ca tu ai fost primul, pentru ca tu ai fost pentru ea totul.

Si-i simti respiratia pe obrazul tau, iar pielea ti se face de gaina. Inghiti in sec si-ti aduci aminte mai departe. O strangi in brate, dar te doare. Te doare ca ea, ea nu mai e decat o amintire. Deschizi ochii si urma mainii ei pe spatele tau te arde. Parfumul ei dispare…..imaginea ei dispare.

Zambesti amar si te gandesti ca acolo, oriunde ar fi ea, ii e bine. Chiar daca gandul ca tu nu mai faci parte din binele ei iti taie respiratia. Si nu la modul placut. Nu, de mult gandul la ea nu-ti mai face bine. De altfel, de mult nu mai speri ca filmul se va termina, si in happy end ea se va intoarce la tine. A trecut prea mult timp si s-au intamplat prea multe ca sa mai crezi asta. Si totusi….

Si totusi nu ai mai vazut-o de 4 ani. N-ai mai vorbit cu ea de vreo 3 si nu i-ai mai auzit vocea de vreun an. Si ultima data cand i-ai auzit vocea nu a vrut sa vorbeasca cu tine. Si nici tu cu ea. Aveai emotii de parca urma sa vorbesti cu presedintele Americii sau cu idolul tau. Orice apropiere oricat de mica de ea sau universul ei micut iti da emotii, emotii de adolescent, cu fluturi in stomac si tot tacamul. Ea e muza ta, e tineretea ta….copilaria ta. Ea e tot ce-i pur si inocent in tine.

Dar tu, tu nu mai esti de mult copil, pur sau inocent. Si nici ea. Probabil. Probabil fata pe care o iubesti tu e acum o femeie. O femeie total diferita de ceea ce-ti doresti tu. Da, poate e mai bine asa, poate timpul si distanta dintre voi te-a privat de a fi prezent la metamorfoza ei. Iar un posibil happy end ar aduce langa tine o cu totul alta persoana. Pe care probabil n-ai iubi-o si care probabil nu ti-ar placea.

Cu toate astea nu poti sa nu regreti. Ca ai fost mic si ai fost prost. Ca tu ai iubit-o dar n-ai stiut sa-i arati asta. Ca ea a taiat-o si nu s-a mai uitat inapoi. Ti-au ramas doar o poza veche peste care a trecut timpul in portofel, prea multe regrete, prea putine amintiri, un gust amar si-n intrebarea Ce-ar fi fost daca….

Serios, punct de gandire pentru aia geniali. Dumnezeu trebuia sa creeze viata ca pe un video recorder-player metafizic si cand ne nastem sa ne inmaneze ceremonial telecomanda vietii. Ar fi fost un ritual ce ar avea mult mai mult sens decat Sfanta Taina a botezului de exemplu *ptu* *ptu* blasfemie, dar cam asa e. Dar eu serios mi-as dori cu ardoare sa pot sa-mi controlez viata la nivelul la care as ajunge la punctul cand as zice FUCK THIS, as apasa rewind si-as indrepta o greseala imensa pe care as fi facut-o. Avand totusi constiinta consecintelor anumitor decizii. Va dati seama cat rau s-ar indrepta pe lumea asta? Sunt curios daca Hitler ar mai fi pornit un razboi daca cunostea finalitatea actiunilor sale. Sunt convins ca da. Sunt de altfel convins ca in mainile celor cu imaginatia mai bogata ca mine si mai malefici decat mine ar fi folosit puterea asta in scopuri dezastruoase. Conditia umana are obiceiul asta autodistructiv, ceva fantastic.

Totusi ar fi frumos sa dau pe repeat o dupa-amiaza de august dintr-un anumit an cand intr-o gara supra-aglomerata timpul s-a oprit pentru mine in momentul cand am vazut pentru prima data privirea aia calda ce avea sa-mi arda sufletul ani de-a randul. Sau o seara cu ninsoare din octombrie cand am vazut pentru prima data zambetul ala de copil si stralucirea din ochii ei ce avea sa-mi confere sentimentul ala safe ca totul va fi bine. Chiar si momentul ala cand ea era cu el la masa si in difuzoare se auzea Meatloaf – I would do anything for love, l-as retrai la nesfarsit. Mi-e drag sentimentul ala dulce-dureros ca ma sufoc fara ea si ca trebuie sa mut muntii din loc ca s-o strang in bratze si sa-i simt parfumul pe perna mea cand dorm. Pfff sa nu mai zic de toate momentele vesele cu baietii pe care le-as retrai cu baietii mei cand ficatul meu ar refuza sa mai coabiteze cu mine. Cumpatu!!! Sa vina cumpatu la mine, cu voi, cu noi, cui Doro intre kinderii ei, cu acel patruped canin micut ce rontaia linistit incaltamintea tipului de la cola si neogen.  Copilaria as retrai-o ori de cate ori Dumnezeu m-ar pedepsi cu asta. Da, ar fi cea mai dulce pedeapsa. Sa fiu copil. Sa ma astepte mama acasa, mirosul ala inconfundabil de pregatiri de Craciun. Bradul ala imens adus de bunici de la munte, cred ca cel mai frumos brad din tot cartierul. Sa-mi dea odata cineva telecomanda aia. M-am cramponat in trecut, am atatea clipe de retrait si atat de putin timp ramas pentru asta.

Voi ce moment din viata voastra ati retrai la nesfarsit?

Luni suge pentru ca e prima zi din saptamana. Cel mai barbar lucru pe care ii e dat omului sa traisca este trezitul luni la prima ora. Dupa 2 zile in care you make sweet sweet love cu patul tau pana la orele amiezii, vine Luni si-ti fute tot cheful. Dupa ce ca nu te poti culca Duminica la o ora decenta pentru ca deh e una din zilele libere si profitam de asta, peste vreo 6-7 ore trebuie sa fii in picioare si peste 8 ore trebuie sa-i arati o muie zambitoare si binevoitoare unui strain cu care ai o legatura mai stransa sau nu, fie el sef, coleg, client, profesor. Si asta suge!

Marti. Marti este ziua cea mai deprimanta din saptamana. Marti iti intrii in ritm si realizezi ca e abia a doua zi de munca. Din 5. Marti e ziua cand iti dai seama cat de futut esti pentru ca libertatea e asa departe. Marti iti bagi ce-ai mai scump in tot si injuri printre dinti. In zilele de marti esti ca un sociopat, ca un sobolan de laborator inchis intr-un labirint gigant si-ti va lua inca 4 zile de munca sa iesi la lumina. Marti suge fin.

Joi e ziua cand deja incepi sa-ti pierzi firea. Joi dimineata te simti ca un cacat. Esti obosit si vrei sa se termine cat mai repede saptamana. Dar n-ai ajuns inca acolo. Si aste te frustreaza. Joi esti penultimul la coada la bilete la un concert Scorpions si cel din fata ta cumpara ultimul bilet. Joi te duci la WC cu unul dintre cele mai grave cazuri de diaree documentate pe planeta, abia reusesti sa ajungi in wc-ul scolii/firmei, nu apuci sa-ti dai jos bine lenjeria ta preferata si dai drumu unui tsunami care se imprastie pe wc, langa wc, pe tine, pe peretii din jur si cam peste tot pe o raza de un metru. Joi e de altfel si ziua cand realizezi ca s-a terminat hartia igienica. Joi e de cacat…la propriu.

Vineri e ziua cand hiperactivitatea umana isi atinge apogeul. Te trezesti dimineata cu o energie fantastica. Ce plm, e ultima zi de chin. Si te-apuci de treaba si pana la ora 10:30 ai terminat tot ce aveai in plan. Bun, acum ce plm mai fac 5 ore jumate? Vineri e ziua cand te plictisesti ca un melc pentru ca timpul se prelinge mai incet ca uleiul. Pe la 15:00 deja simti ca ai 100 de ani si ca ai prins radacini. CE PLM nu mai trece timpul odata!!! Pe la 16  iti revine suflul si fugi acasa, mananci bine, tragi un power-nap pui mana pe telefon si intrii ca vaca in lucerna intr-un bar/discoteca sau in aer liber de unde iesi mult prea tarziu cand cocosii canta de buna dimineata, mort de beat, cu un tip pe care nu-l cunosti dar care a fost destul de dragut sa-ti dea 10 beri. Te arunci in pat imbracat si adormi. Vineri e ziua cand te distrezi ca un porc ce infuleca laturi de parca there is no tomorow. Vineri suge, are prea putine ora pentru cate ai vrea tu sa faci.

Sambata e deja fututa de vineri. In primul rand pentru ca ai pierdut jumatate din ea dormind pentru ca te-ai culcat la o ora la care si hotii se duc la somn. In al doilea rand pentru ca jumatate din cea mai ramas din ea o s-o petreci avand mahmureala anului timp in care o sa juri ca nu mai pui gura pe alcool. Sambata e si ziua cand ar trebui sa o suni  si sa o inviti in oras pe tipa aia draguta cu care vorbesti mult pe mess dar pe care you’re too chicken to ask out. Pana la urma te convingi singur ca de fapt nu ti-e aiurea si ca de fapt nu e momentul potrivit, ai o fata de impingi vagoane si stomacul tau ti-a declarat razboi. In plus are prieten. Poate sambata viitoare. Sambata dupa ce iti revii iti suna telefonul si te cheama lumea la round 2. Daca e saptamana para….te duci…ca rezisti daca zile la rand. Daca e impara iti bagi p..a si cand suna telefonul il arunci sub pat pe silent si te uiti la un film siropos pentru ca nu rezisti 2 week-enduri consecutive sa-ti distrugi neuronii 2 zile la rand. N-o sa recunosti niciodata ca ai vazut filmul si ti-a placut. Adormi cam lesinat. Sambata suge si ea.

Duminica te trezesti relativ devreme. Nu te duci la biserica…poate pica pe tine coşmelia. Duminica esti fatalist. Fiecare duminica este ultima Duminica din viata ta avand impresia ca de a doua zi va veni o luni perpetua, day after day after day, weekendul urmator e asa departe ca parca nici nu mai exista. Duminica meditezi la ce-ai facut in saptamana ce tocmai se incheie. Iti faci un plan in care iti eficientizezi timpul incat sa fie suficient de bine incat sa faci tot ce-ti propiu. Bine-nteles ca o sa-ti bagi p…a in ea de strategie si-o sa fii la fel dezordonat si aiurit ca de obicei. Duminica trece repede. PREA REPEDE. Este cea mai rapida zi din saptamna. Trece asa repede ca trebuie sa o prelungesti cat poti sa mult. Atat de mult ca nu apuci sa dormi destul cat sa fii luni in forma.

Si cercul vicios continua.

Maine e vineri. Finally Friday. Weekend mode on. SA SARBATORIM IN PLM! Va doresc un pascut de lucerna usor vacilor.

P.S. N-am uitat de Miercuri. In currentul drewist notiunea de miercuri nu exista. Daca pentru oamenii normali miercuri constiuie apogeul saptamanii, mijlocul, punctul in care unii zic huh, ce bine jumatate s-a dus, si altii zic pfoaaaaa mai e inca atat, pentru mine miercuri nu este o zi. Miercuri este o prelungire a zilei de marti si-o avampremiera a zilei de joi. Asa, timpul trece mai repede. Plus ca miercuri este o zi narcisista. MIErcuri. Adica ei. Este ziua ei, se iubeste pe sine si ziua de miercuri este doar pentru ea insasi. Nu-mi place asta. Sunt singurul narcisist cu care pot convietui. This town is not big enough for the both of us.

Acest post este o aberatie zamislita in lumea plina de pitici a lui Drew.

P.S. Multimea de greseli de exprimare, ortografie, punctuatie si cea de dezacorduri se datoreaza orei tarzii in noapte, a starii de oboseala si inca unui aspect despre care prefer sa discut cu piticii.

M-am intors la scoala, am inceput de luni. Pana acum e pe placul meu. M-am dus luni, mi-au zis sa ma intorc miercuri. M-am dus miercuri, au zis sa venim luni. E dragut asa, dar eu sper de luni sa si facem ceva productiv. Altfel asa cum ma stii o sa-mi pierd interesul si n-o sa fie dragut. Dar sunt convins ca atunci cand o sa intram in paine o sa fie bine. Din ce-am auzit si ce-am vazut pare si suna interesant. Nici programul nu e incarcat si nici lumea nu pare absurda la prima vedere.

Am si reflectat la multe chestii in timpul asta cat am stat departe. M-am tot gandit sa-ti inchid portile si sa te fac un jurnal nitel mai intim. Mai pentru mine si aia 2 prieteni care iau lucrurile asa cum sunt si cum ar trebuie sa fie. Inca mai reflectez la ideea asta. Ma stii doar, sunt un control phreak. Daca nu sunt in control total asupra lucrurilor pe care le intreprind si las anumite aspecte in voia sortii ma crizez, ma panichez si nu te mai intelegi cu mine.

As vrea sa mai scriu despre ea, as vrea sa mai scriu despre ei, despre mine si noi dar de cand mi-a zis  cineva ca scriu bine nu mai sunt in stare sa leg 3 cuvinte sau o fraza coerenta. Si habar nu am de ce. O fi astenia de primavara sau poate intru iar in meta-faza de miserupism cand Dumnezeu sa ma ierte sunt o persoana mai mult decat dezagreabila.

Am descoperit ca Biblia poate fi o sursa inimaginabila de inspiratie. Nu, nu m-am pocait, nici nu mi-am intors fata catre El in cautarea caintei, dar asta nu inseamna ca nu sunt capabil sa apreciez unele lucruri.

A venit toamna. Da sigur asta e problema. Da, asta trebuie sa fie. Promit sa incerc sa nu te mai neglijez.

Da e adevarat. E ciudat sa ma citesc scriind asta. Dar nu pot sa nu recunosc ceea ce e adevarat. Prostuta de tine a facut din mine un om rabdator, si asta fara sa-ti strici french-ul sau sa fii constienta de asta. Dar s-o luam usor…

Am fost mereu un om nerabdator si curios. Am vrut mereu un lucru ATUNCI si atunci l-am avut. Cand l-am vrut. De-a trebuit sa mint, sa ma umilesc sau sa calc o persoana in picioare pai, asta este am obtinut ce doream si ce-am lasat in spate a fost doar collateral damage. Stii, sunt un berbec al dracu de arogant si de ambitios atunci cand imi pun in cap o treaba. Si ca fapt divers n-am avut niciodata rabdare. Eu vroiam un lucru imediat. Vroiam sa vad rezultatele pe loc la lucruri ce iau timp pentru a produce rezultatele scontate. Ganditi-va cum ar fi daca o gaina n-ar avea rabdare sa stea sa cloceasca ouale. Ar fi cam nasol pentru noi si pentru ele ca galinacee.  Sau cum ar fi daca pruncul ar fi nerabdator si-ar vrea sa iasa din burta mamei cam pe la 5 luni jumatate. Plamanii lui micuti n-ar putea sa-l tina in viata.

Era o vreme cand nu gandeam asa, sau nu ma gandeam la asta. Si vroiam atunci pe loc sa fac din cacat bici. Ce s-a intamplat? I failed. Obtineam ce vroiam, dar cu ce pret. Cu pretul unei prietenii, cu pretul iubirii ei, cu pretul privirii tale cand spuneai o prostie mai mare decat tine pe un ton extraordinar de serios. Cu pretul imbufnarii tale cand iti spuneam ca n-ai dreptate. Cu pretul competetiilor stupide de genul cine a avut cel mai cretin vis. Si pe loc nu realizam ca mandria mea, orgoliul meu, un lucru material sau pur si simplu faptul ca-mi luam o piatra de pe suflet si-ti reprosam o chestie sau iti spuneam ca nu-mi convine una sau cealalta, erau lucruri pentru care nu merita sa pierd niciunul din comorile pe care le-am enumerat mai sus. Plateam un pret prea mare pentru satisfactii de moment.

Dar stop! Cand am pierdut prea mult….muuuult prea mult, mult prea tarziu, cand lucrurile erau intr-o faza ireparabila in unele cazuri…..cand dispretul tau era de nesuportat, am zis ca e mai bine sa ma abtin si sa-mi tin in pula mea gura inchisa. Nu neaparat pentru ca vorbesc prostii, desi o fac, ci pentru ca esti cea mai nesimtita si nepasatoare fiinta pe care a creat-o Dumnezu cel mare si sfant. Si sa fiu al dracu’ daca nu spun asta cu toata admiratia si iubirea din lume. Esti femeia perfecta si aia fatala, esti alpha si omega, bing bangul si apocalipsa in pula mea. Cum zice prietenu’ Spike, esti de coma.

Am invatat asa cum spuneam intr-un post anterior ca o femeie will never outsmart you, she will outsneak you. Well papuse, i’m beating you with your own damn weapons. Sunt mai sneaky decat crezi. Sunt mai rabdator decat un sarpe la panda, care nu se misca cu orele la soare asteptand un soarece sa-i intre in raza de actiune. Si-o sa te musc, o sa te musc de funduletul tau dragut cand o sa te astepti mai putin. Nu stiu daca o fii de la faptul ca am lancezit toata vara fie pe plaja fie pe o banca in parc cu ai mei (my hommies ba, nu parintii, idiotilor), fie pe scaun la calculator jucandu-ma vreo balarie de joc sau pentru ca mi-ai crescut exponential abilitatile cognitive si-am devenit brusc un maestru shaolin si sunt in comuniune cu natura, dar eu si rabdarea suntem prieteni acum.

Cert e ca e din vina ta, sau multumita tie.  Si scopul suprem e acolo undeva sus si eu constuiesc o nenorocita de piramida egipteana, the old fashioned way, pana la el. Cu blocuri imense de piatra trase de sclavi ,incet dar sigur ,tot mai sus. Si sa fiu al naibii daca scopul ala suprem e vreunul egoist sau misogin. Chiar deloc, si nu, nu sunt ironic nici macar un pic. Nope, am invatat sa muncesc pentru lucrurile pe care le cer de la viata. Sa nu astept sa-mi pice para malaiata in gura lui drewfleata.

Cum imi zicea Dribbler cand ii ceream vreo piesa in avampremiera de pe al doilea album VeritaSaga: GOOD THINGS HAPPEN TO THOSE WHO WAIT.

Seeya in the hood papuse.

Desi este un adevar general valabil faptul ca femeia reprezinta inca cel mai mare mister din univers, sunt cateva chestii de baza care fac relatiile cu femeile sa fie mai putin agasante poate chiar placute. Primul lucru pe care trebuie sa-l stii este deviza cercetasilor americani “Always be prepared”. Niciodata sa nu te pleci pe o ureche sau sa lasi garda jos in fata unei femei. Te va lovi cand iti va fi lumea mai draga, dar din vina ta. Femeile sunt mai iertatoare din fire, dar nu uita. Iar chestiile pe care tu le consideri banale si pe care nu pui accent, te vor lovi exact cand ti-e lumea mai draga sub forma unui repros. Si nu te vei astepta la el, pentru ca in conceptia ta, lucrul ala nu e asa de grav. Ei bine, in a lor este. Asa ca, always be prepared. Cu cat te surpind mai putine lucruri, cu atat cresc sansele sa ai o relatie mai buna cu o femeie.

Second of all, trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca in marea lor majoritate femeile sunt mai proaste ca tine. Nu profita de lucrul asta. Sau cel putin, nu profita la modul ostentativ si idiot. Undeva, candva ea isi va da seama ca e proasta si ca tu o folosesti, sau si mai rau va avea cel putin 2 prietene care o vor trezi la realitate. Si nu, sa te culci si cu ele doua nu e o solutie. Unele dintre ele mai au si valori morale. Nu uita nici ca femeile sunt mult mai perspicace decat barbatii. De altfel sunt si mult mai ambitioase si motivate ca veni vorba. Nu concura cu ele la capitolul asta. Poseda cantitati nemasurate de ambitie si rabdare.

Third of all obisnuieste-te si cu ideea ca restul de femei, sunt muuuuuuuult mai inteligente decat tine. Practic, tu ai capacitatile cognitive mult mai dezvoltate decat ele. Dar esti un porc lenes si delasator. Ele isi stiu atu-urile, isi stiu defectele si stiu cum sa jongleze cu ele pentru a-si atinge scopul. A woman will never outsmart you, she will outsneak you. However, atunci cand iti vine sorocul, sfatul meu este sa te casatoresti cu una mai desteapta ca tine. Deja am stabilit ca-s mai inteligente si mai perspicace decat tine. O femeie desteapta, va face treaba in casa, iti va creste copii, va castiga mai multi bani ca tine, te va satisface si pe tine, iar in caz ca tu nu o satisfaci pe ea, se va duce la altul pentru a rezolva aspectul asta si toate astea le va face fara sa-si rupa o unghie.

Ca veni vorba de bani si de inselat. Sunt sanse mari ca o femeie desteapta sa faca mai multi bani ca tine. Nu fii bou-vagon si nu o lua ca pe o competitie sau nu te simti mai prejos sau mai slab. Daca erai asa, te parasea de mult. Femeilor destepte nu le place sa arda gazul de pomana. Singurele care se agata de o relatie indiferent de consecinte sau de cata bataie iau si la ce umilinte sunt supuse fac parte din categoria idioatelor despre care am vorbit mai devreme. Alea nu sunt bune nici macar de amante. Daca totusi esti suficient de bou sa te casatoresti cu o idioata cel putin fa bine si gaseste-ti o amanta desteapta. Revenind la bani, daca face mai multi bani ca tine, si nu-ti striga asta, inseamna ca ai si tu ceva bun pe acolo pe undeva, vreo calitate. Stick with it si nu fii tembel sa strici the balance.

Hai sa vorbim si de inselat. Sunt iarasi sanse mari ca femeia sa te insele. Indiferent ca e proasta gramada sau super-inteligenta, femeia va avea cel putin un impuls sa te insele. Unele se vor stapani, altele nu. Daca femeia te insala frecvent si ramane totusi langa tine, uitate putin la ze big picture. Te foloseste? Rupe-i cocoasa si trimite-o pachet la ma-sa. Il foloseste pe ala sau pe aia cu care te insheala? Tine-ti dracu’ gura imbecilule si nu face vreo prostie. Iar o sa strici aura zen a relatiei si tot tu ai de pierdut din asta.

Ok, sa zicem ca vrei sa-ti inseli nevasta sau prietena. Hai sa vedem ce argumente ai. O faci pentru ca e sport pentru tine, sau tre sa-ti dovedesti ca ce faci tu in pat nu face nici Zorro cu sabia? Atunci sari peste paragraf, esti un dobitoc. O faci pentru ca asa simti impulsul pe moment, dar cand dai ochii cu prietena/sotia te simti macar putin vinovat, dar totusi nu te-ai putut abtine? Pai, in primul rand chillax. Esti om si esti barbat. Esti programat genetic sa fii idiot. Dupa ce te relaxezi, orice ai face NU II SPUNE. Si cu ocazia asta, asigura-te ca nu are cum sa afle de la nimeni. Ucide data e nevoie. Avantajul, dupa ce ai facut asta prima data, e ca ai creat deja un precedent. Daca ai simtit macar putina vina cand ti-ai privit jumatatea in ochi a doua zi, fa bine si incearca sa se intample cat mai rar cu putinta. Nu deloc, dar cat mai rar. Deja ai trecut prin situatie, stii cum sa te feresti daca e nevoie.

Si ultima idee pentru postul asta, incearca sa constientizezi cateva principii simple. Pentru fiecare femeie frumoasa de pica, exista cel putin un barbat care e plictisit de ea. Trebuie sa fii constient ca la un moment dat, intentionat sau nu, femeia pe care o iubesti te va dezamagi. Nu fii animal. Nu rezolvi nimic nici daca o ucizi, nici daca te sinucizi ca te-a lasat, nici daca-l omori pe ala cu care te-a inselat. Analizeaza cum ai ajuns in situatia asta, fa un damage check si vezi care au fost urmarile, iar apoi vezi ce mai poti salva sau daca mai merita si are rostul. In fond, relatiile au o caracteristica pe care viata nu o are, o poti lua de la capat, dar si o caracteristica comuna vietii unui individ, the things that happened, happened. Nu poti face nimic sa le schimbi sau sa le poti lua inpoi.

Drew

Am ales calea de mijloc si-am ales sa merg pe drumul asta cand a venit vorba de relatii la distanta. Sunt intr-un fel de acord cu ele si pe de alta parte nu sunt. Pe de-o parte consider ca o relatie la distanta poate fi mult mai sincera, mai durabila si mai adevarata decat una normala (sa-i zicem asa deocamdata). Pe de alta parte insa poate fi mult mai dureroasa si iti poate fi mult mai usor sa creezi un mediu viabil bazat pe minciuna si inselarea increderii.

Sunt de acord cu relatiile la distanta pentru ca am fost implicat intr-una. Si-am fost implicat atat de adanc incat am facut lucruri la care astazi ma gandesc fie cu groaza fie cu mandrie. Sunt lucruri pe care regret ca le-am facut si altele pe care regret ca nu le-am facut. De altfel am prieteni care au avut si inca au o relatie la distanta fructuoasa in conditiile in care ii despart sute de km, motiv pentru care nu mi-am pierdut speranta in iubire si in umanitate in general multumita lor.

Nu sunt de acord insa cu relatiile la distanta care nu au niciun substrat si care exista de aparente. Sau doar ca sa spui ca esti implicat intr-o relatie cu cineva. Nu-mi plac oamenii care in public isi iubesc persoana de langa ei, si in intimitate ti-ar presta un sex oral, fara sa clipeasca sau fara sa se gandeasca la consecintele actiunilor pe care ar urma sa le intreprinda in contextul relatiilor la distanta pe care le au. Si daca se comporta astfel, incepi sa ai dubii mari in privinta caracterului pe care-l au si a valorilor morale dupa care se ghideaza in viata.

Viata insa are obiceiul sa-ti scuture din temelii convingerile si Biblia morala pe care fiecare o are in minte si dupa care se ghideaza de a lungul timpului. Si in cazul de fata, in contextul relatiilor la distanta in secolul in care acestea au toate sansele sa existe datorita progresului tehnologic, esti pus de viata in situatii in care nu esti pregatit sa fi pus, sau pe care nu esti pregatit in momentul de fata sa le tratezi intr-un anumit fel. Pe vremuri era simplu, o relatie la distanta era distrusa inca de la inceput pentru ca acei km sau imposibilitatea contactului fizic, chiar rupeau orice relatie indiferent cat de adanca si sincera era. Vorba aia cu ochii care nu se vad, se uita era cat se poate de adevarata. Acum ai VoIP, webcam, IM, telefonie mobila, SMS si tot arsenalul de gadget-uri si medii ca sa tii legatura cu cei departe.

Si in cazul asta tu ce faci? Ce faci in cazul in care o persoana pe care o placi mai mult decat ti-ar place tie sa recunosti, nu poate fi langa tine fizic. Si nici tu langa ea. Decat sa zicem, 2-3 saptamani pe an. Iti raman 49 de saptamani in care sa ai o relatie la telefon si pe internet. Misto, viata e super. Persoana respectiva merita sacrificiul asta, dar cat poti trai asa? Cat poti sa o lungesti asa in conditiile in care aparent relatia nu pare sa mearga spre una normala, din aia fizica. Din aia care nu merge pentru ca te vezi cu persoana iubita zilnic si ajungi sa te plictisesti de rutina, sau ajung sa te enerveze mai mult decat credeai tabieturile persoanei de langa tine?

Dupa 5 luni de zile am realizat ca in seara aia puteai sa te duci lejer acasa, ai preferat insa sa vii pana in gara sa ma vezi pe mine. Dragut.

Si pentru ca e greu sa-ti imaginezi chestia asta cand ai geamul langa tine si vezi ca afara deja pute a toamna, avem nevoie de un stimul auditiv. Iar pentru ati induce atmosfera aia de “mare”, unde toata lumea chiar o ia razna si se fute in draci si bea cantitati incomensurabile de alcool, exista Vama, sau ma rog Vama Veche. Trupa baaaaaaaaa, nu statiunea. Ca aia, statiunea, ea de felul ei s-a hipstarit.Vara asta, luati Vama. Veche.

Hookay si mi-am pus poze pe facebook, dar nu despre asta e vorba. Numai ca in timp ce faceam operatiunea mi-am dat seama de niste chestii. Pe langa melancoliile legate de prieteni pe care le am constant si pe langa gandurile de genul de ce nu mai e cum era odata ce ma napadesc cu o precizie elvetiana si o constanta bizara odata la 2 luni cel putin, mi-am dat seama ca ma invart in cerc ca o musca fara cap. Si asta nu de acum, sau acum 6 luni, sau acum un an. Ci de vreo 7 ani de zile, daca nu mai bine. Ma intorc ca Lassie acasa, de fiecare data.

Si nu pentru ca nu stiu ce vreau, sau pentru ca sunt schimbator. Ba dimpotriva. Stiu foarte bine ceea ce vreau. Si stiu foarte bine unde exact se afla acel lucru. Si pentru ca sistematic dupa o perioada in care incerc sa renunt, incerc altceva nou sau incerc sa merg mai departe si sa fiu in randul lumii, mi-aduc aminte ca de fapt eu sunt nebun, eu sunt un anti-social, un sociopat incurabil care detesta sa fie mediocru si comun. De fiecare data cand dau chix, e pur si simplu pentru ca incerc sa ma schimb, sa fiu in randul lumii. Nu zic, Doamne iarta-ma ca nu e vina mea cand gresesc. Ba este, si-mi pun cenusa in cap. Dar nu e vina mea pentru ca sunt vreun obsedat sau vreun frustrat asa cum zice lumea. Ci pentru ca incerc sa fiu exact inversul si sa fiu si eu om. Dar eu nu sunt om, eu sunt un ciudat si-ar trebui sa incetez sa ma urasc pentru asta. Sa accept ca asa sunt si in loc sa ma schimb trebuie sa invat sa ma controlez, sa accept si sa adaptez ciudatenia mea la conceptiile societatii.

Si de asta ma intorc la tine, de fiecare data. Cu capul plecat, cu coada intre picioare ma intorc la tine. Dupa ce m-am mintit ca nu e asa, ca nu la tine e ceea ce caut si ca nu tu esti ceea ce-mi doresc. Dupa ce, in incercarea mea de a fi om frang inimi, calc oameni in picioare, insel increderea unora sau altora, ma intorc la tine. De fiecare data cand realizez lucrul asta ma intorc la tine. Si uneori sunt atat de confuz incat reusesc sa ma pacalesc pe mine insumi ca nu stiu ceea ce vreau. Dar stiu, stiu exact unde esti si unde vreau sa fiu. Nu sunt schimbator, sunt un ciudat ce are si el limitele lui si uneori oboseste sa incerce, si cand oboseste se reprofileaza. Isi pune in minte ca e gresit ceea ce face, ca o sa inceteze, ca de maine o sa fie altfel, ca nu tu ci ea. Partea proasta e ca tehnica asta uneori reuseste, atat cat sa-mi ia gandul de la tine o perioada. Partea si mai proasta e ca in perioada respectiva ma atasez sau apropii de alte persoane care la randul lor din motivele lor se apropie si se ataseaza si ele de mine. Partea cea mai proasta este ca la fel de repede cum ma atasez, ma si detasez de persoana respectiva. Pentru ca eu sunt Lassie, pentru ca eu ma intorc la tine. Pentru ca eu te vreau pe tine chiar si atunci cand nu sunt constient de lucrul asta.

Si lumea o sa-si dea ochii peste cap, si pe buzele tuturor va fi here we go again. Dar cui ii pasa? Cine poate sa-mi spuna mie exact ceea ce simt, cand nici ei la randul lor nu stiu foarte bine ce simt ei? Cine poate fi atat de sigur de niste lucruri atat de incerte si de subiective. Ce trebuie sa scrie pe diploma ta de facultate ca sa poti fi sigur de lucruri atat de fragile, influentabile si schimbatoare ca sentimentele? Interesant e ca am scris un post de 700 de cuvinte si inca nu i-am gasit un titlu. Si nu cred ca pot defini in vreun fel chestia asta. Si mai interesant e ca n-o sa-si dea seama nimeni despre cine vorbesc. Fiecare va crede ceea ce-l face pe el sa se simta mai bine.

Hai ca i-am gasit totusi un titlu. N-are nicio legatura cu postul si-o sa fie al dracu de amuzant cand o sa ajungeti la paragraful asta. Anyway eu v-am lasat, am de facut niste chestii inainte de strand. E vremea sa-mi fac curant in camera pe trimestrul asta. Bye, and don’t forget. Your heart always knows who you love, your mind just gets in the way of things by ignoring the obvious signs.

De ce iubesc eu femeile….. Pentru ca se cuibaresc la pieptul tau atunci cand te iubesc cu adevarat si se fac mici ca un pui de vrabiuta zgribulit la pieptul mamei si se simt protejate indiferent de fizicul tau. Pentru ca in cele mai admirabile momente ale lor te fac sa ti se umfle pieptul de mandrie ca tu esti barbatul lor. Pentru ca sunt rareori egoiste dintr-un instinct matern pe care nu-l vom intelege noi barbatii niciodata, iar atunci cand sunt, au tot dreptul sa fie asa. Pentru ca in pantecele lor se intampla singura minune palpabila a lumii si cu toate ca avem si noi un rol important in actul asta, creditul le apartine in totalitate. Pentru ca sunt absolut geniale atunci cand dorm si contrat teoriei feminine ca arata rau nemachiate, femeia pe care o iubesti este absolut minunata chiar si atunci cand doarme.  Pentru ca nu inteleg ca femeia de langa tine este cea mai frumoasa din lume pentru tine in ciuda exemplarelor cu mult mai multe calitati pe care le-ai putea intalni. Pentru ca se supara atunci cand nu trebuie si te iarta tot atunci cand nu ar fi cazul. Pentru ca sunt singurele fiinte capabile sa te surprinda in orice moment si singurele pe care n-ai sa le intelegi niciodata indiferent de cate studii pe diverse esantioane s-ar face. Pentru ca-ti daruiesc totul chiar si atunci cand nu meriti nimic. Pentru ca au sentimentele fragile direct proportional cu ego-ul barbatilor. Pentru ca ele arata adorabil in pantaloni iar noi aratam penibil in fusta dar si pentru ca ele sunt puternice atunci cand fac munca unui barbat iar noi suntem oarecum feminizati atunci cand facem munca unei femei.

Si din multe multe alte motive pentru care fiecare barbat iubeste o femeie (sau doua).