Category: frustrari
Frustrare….multa multa frustrare ar caracteriza noaptea alba pe care tocmai am avut-o.
Meniurile de la Craft nu erau gata, Silviu nu era, Olivia si Cata erau plecati dupa carti la Tg Jiu. EA nu ma ajuta cu nimic. Aveam o fereastra de messenger goala in fata….o mie de lucruri sa-i spun, dar nu gaseam forta sa apas pe enter. Plus ca trebuiau colate cartile de poezii si Bestia trebuia alimentata cu hartie odata la 500 de printuri. Cum B5 nu prea se gaseste, trebuie taiat din A4.
Vine Silviu cum mancarea. Mmmmm genial! Vorbesc cu Doriana la telefon o ora…..Multumesc lui Dumnezeu pentru hands-free. Ajung si Cata si Olivia. Slava cerului, cartile sunt aici. Trebuie taiate, printate copertile, lipite si debitate. Should be easy…it shouldn’t take long.
Criza de isterie part one. De ce dracu nu-s gata meniurile de la craft. DE AIA!? Altceva? Ies urland prima data din atelier….. Discutie cu Cata….Ma calmez….Ma rog el incearca sa ma calmeze. Mai intreaba de EA….doar ca sa am cu cine sa vorbesc. Pe el il doare de-a lui….pe mine….de cea pe care n-o am. Ca de obicei…fiecare vorbeste de-ale lui….ne intelegem de minune. Cel putin ne ascultam unul pe altul.
Hai sa si muncim, noaptea e scurta, la 10 dimi trebuie sa dam cartile. E aproape 11. Jerry hai sa-i dam print si lu’ Florescu. But why? Pai daca tot stam aici. Silviu zice ca n-are cuprins. Jerry fa cuprinsul. NU AM CHEF OLIVIA…..stiam ce ma asteapta….decat sa fac un cuprins mai bine alergam in jurul Bisericii 30 de ture….
Moment de criza partea a doua. Jerry si Olivia urla unul la altul….Cata si Silviu rad. Se ingroasa gluma…Cata se duce la culcare nu inainte de a ma pune la punct. Si pe buna dreptate. Am sarit calul. Imi pare rau…cum sa-i zic Oliviei ca-mi pare rau. Las ca vad eu.
Ne-apucam mai efectiv de treaba. Ma apuc si fac cuprinsul…dupa juma de ora de chin, realizeaza silviu ca lucrez pe macheta proasta. Imi eficientizez timpul, ma uit la Lost si-i fac cuprinsul lui Florescu. 40 de minute mai tarziu le terminasem pe amandoua.
Jerry lipeste carti….coleaza Patrutzescu si se chinuie sa dea print la Florescu. Se face 4 jumatate si nu stiu cand a trecut timpul. Suntem o echipa. Silviu se muleaza cu ghilotina. Olivia taie si coleaza, eu colez si lipesc. *Beep* mea, am *beep* 50 de coperti. Nu-i nimic Silviu….noi te iubim.
Ii trimit mesaj Oliviei, e la 30 de cm de mine. Ii spun ca-mi pare rau. Ma ia in bratze….Suntem ok…pana la urma suntem o echipa. Se cam lumineaza afara, Silviu deja a facut ghilotina sa aiba al 30-lea orgasm, eu vad numai termoclei in fata ochilor. Olivia se duce la nani in birou. Ii e frigut.
E deja 8…..hai Jeeeeeeeeerrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrry ca e 9 si mai avem ditai stiva de carti. Taci ma ca e doar 8….relaxeaza-te acum fumez o tigara. Bai eu opresc Bestia, scartaie in ulimul hal…Florescu maine. Bai in *beep* mea nu mai taie *beep* asta de ghilotina. Frustrare maxima….e aproape 10.
La 10:10 aveam 148 de carti gata, 2 le-am compromis. Nu mai stau sa le refac acum. 10:2o vine doamna sa-si ia comanda. E multumita…huh suntem in grafic. Silviu coperti Patrutescu. Jerry se joaca Silviu lipseste, Olivia isi bea cafeluta, inca nu s-a trezit bine. Jerry Lipeste si citeste, silviu se joaca, olivia mananca un covrig. Se apuca ea de lipit….. Hai c-am terminat si comanda asta…suna-l pe Alin sa vina sa o ia. Caching…..zice casa.
E 2….sunt plecat de mai bin de 28 de ore de acasa. Ollie mi-a murdarit azi noapte perechea de blugi abia luata de pe sarma. Catzeaua nu Olivia. E si pe stop in puii mei. Catzeaua nu Olivia. Scarbos…Sunt transpirat, muncit si obosit. EA isi cere scuze….zambesc….cel putin vorbeste cu mine. Pare ca nu mai e suparata….asta e bine….dar nici n-a afectat-o cu nimic ce-am zis…asta nu e bine. As vrea s-o tin in brate….as vrea sa-i spun asta.Iarasi fereastra aia alba si goala de messenger.
Si ea? Ea e tot in piciorusele goale in parau….
Poate maine…. Da, poate maine.
In seara asta mi-am spus din nou povestea. Si inca doare. 8 ani si inca doare. 3 ani si inca mi-e doar…sau sunt 4….nici nu mai stiu. A trecut atat de mult timp ca nu mai vreau sa stiu.
Dar imi poti spune tu. Cati ani sunt de cand nu mi-ai auzit vocea? Ai uitat intre timp cum arat? Ai uitat senzatia pe care o aveai cand te tineam in brate? Te uiti la el cum te uitai la mine? Cati ani trebuia ca sa mai treaca sa darami zidul dintre noi?
Am o viata intreaga inainte si-o sa astept.
P.S. Am deprins rabdarea. 
Da play si citeste:
Ti se-ntampla destul de des. Inchizi ochii si o vezi. Parca era si-o melodie cu rima asta, sau o poezie….dar ce mai conteaza nu? Cand inchizi ochii o vezi pe ea. Ii vezi privirea. Acea privire calma intr-o zi de august. Da, august, luna ta prefera, pentru ca in august e ziua ei. Privirea aia care-ti dadea fiori odata, care te facea sa crezi cu tarie ca desi va vedeti rar, ea te iubeste. Te iubeste cum n-a iubit pe nimeni. Pentru ca tu ai fost primul, pentru ca tu ai fost pentru ea totul.
Cu pisica(bine, motanul) in dreapta si cu pantalonii aproape-n vine mi-a venit sa scriu.
Inspirat de momentul de neinspiratie totala provocat de mine fetei smelly am zis sa mai scriu. Despre ce? Despre faptul ca pisica e acum in stanga? NU, asta nu e subiect.
Am observat recent ca… uite, pisica a revenit in dreapta.
Ziceam ca am observat recent ca pe romanii bogati nu i-a prea atins criza. Pe aia saraci nici atat. Pe aia unemployed iar nu i-am simtit crizati, iar pe bugetari… pe bugetari i-a luat urat de tot. Dupa ce unii, gen mama, se marita cu postul pe care il si sta acolo de la 8 la 20, fara a-i fi vreodata platite orele suplimentare, pentru ca, chipurile, munca pe care o face in 12 ore(deseori si mai mult) ar trebui facuta in 8 ore, cum spuneam, dupa ce ca unii dintre ei se marita cu postu’ le mai taie si din salariu. Da’ cum? Ii trimite acasa in concediu fara plata. Numai ca doar pe hartie. Ca in realitate toti au venit la munca ca si cum nimic nu s-a-ntamplat. Si toate astea puse cap la cap te duc cu gandul la Sistemul Romanesc. Cand esti tanar si neprihanit iti pui in cap ideea tampita ca tu vei fi cel ce schimba Sistemul si ca o sa o iei usurel, usurel de jos pentru ca atunci cand copilul tau va fi la varsta ta sa nu se confrunte cu probleme la fel de mari ca tine. Numai ca, odata intrat in sistem, devii unul din ei, din cei pe care ii urasti. Motiv pentru care ramane o singura solutie: Leave the fuck out of the country. Adica pleci in pula mea din tara si muncesti prin tari straine, unde cu 100 de euro mananca doua familii de 4 persoane timp de 2 sapt(poate am exagerat dar sunt pe aproape) si lasi bani statului acelei tari pentru ca pe tara ta, pe cei conduc(daca asta se poate numi condus) tara ta, pe cei responsabili cu bunastarea poporului ii doare in pula de popor si sunt preocupati doar de bunastarea lor cu pensii de sute de milioane, salarii la fel, case, masini, afaceri si tepe.
Imi doresc sa nu ma inbolnavesc de nimc in tara noastra pentru ca nu vreau sa mor. Nu vreau sa ma duc, precum niste cunostiinte, la 3 noaptea la urgente si sa ma trimita la medicul de familie. Nu vreau sa intru in spital pentru a vizita pe cineva si sa ies pe poarta din spate intr-un papuc negru. Nu vreau sa imi las familia pe mana unor doctori care nu se uita la tine fara sa ii “cinstesti” cu banii pe care i-ai muncit ani de zile( pe care ii strangi pentru o casa, masa, masina) cumparand ceva ce deja ai platit, ceva ce ti se cuvine, ceva de care nimeni n-ar trebui sa duca lipsa la nevoie: Ingrijiri medicale de calitate.
Asa ca va zic atat: Ultimu’ stinge lumina.
Habar n-am de ce mi-am numit atat de sec imitatia mea de post. Sau poate ca e din cauza faptului ca februarie reprezinta singura luna din an care chiar imi da batai de cap din n diferite motive. Pana zilele trecute detestam faptul ca am ajuns iar aici si-mi doream sa trec cumva peste, sa ajung direct prin martie. Dar azi nu, azi chiar imi place pentru ca stiu ca va trece repede oricum, si mi-am vindecat “fobia” de februarie prin faptul ca eu am reusit sa inteleg lucrurile ce nu puteam sa le pricep inainte,deloc. Well, poate o sa scriu ceva argumente pro si contra despre faurar.
V-am spus ca nu-mi place foarte tare iarna? Nuu?! Ok. Nu-mi place anotimpul ala cu muuult frig si cu zapada ce mai apoi ajunge sa se faca mocirla. Iarna te obliga sa te infofolesti si sa stai mai mult pe acasa. Si asta nu-mi place chiar deloc, adica la inceput te bucuri cand vezi ca ninge, totul pare asa divin, toti din jurul tau se binedispun, apoi vezi o groaza de copilasi ce se joaca in oceanul de nea. Privind zapada, ai o stare de bine, o senzatie de linistire, aasta pana cand albul ala imaculat te innebuneste. Nu stiu cum e la voi, dar mie asa mi se-ntampla. Si am nervi. Si multi ! Cum sa scap de ei ? Aaa, si nici nu ma simt foarte ok .. Cred ca am ajuns in punctul maxim al oboselii. Maxim,am spus!
Sunt total constienta ca ideile si gandurile mele de mai sus nu au o foarte logica inlantuire.
Februarie !! .. Peace and love ! 
Ultimele comentarii