Category: Lucruri care
Incerc sa trec, incerc sa uit,
Incerc sa plec si chiar sa lupt.
Dar nimic nu e cum a mai fost,
Caci tu esti rece si nemilos.
O zi de mai mi-aduce aminte de clipe nepretuite
clipe ce pareau a fi visul meu de zi cu zi
si visul uite ca se-mplinise.
si s-amplinit cu vorbe dulci, saruturi lungi….
plimbari de zi cu zi pana seara mai tarziu.
si noptile de august ce-au venit au fost aur,
au fost pulbere de stele la fel ca visele mele,
dar slezlongurile alea reci nu ne-au oprit,
ba din contra, ne-au zambit si-au fost complice
chiar si la briza rece.
si timpul uite c-a trecut, un an, 2, 3…
Tu ai crescut, eu am crescut, tu te-ai prostit, dar eu nu….
si-am incercat sa te aduc pe drumul bun
dar tu-ai zis “nu” si “nu” si “nu”
si uite unde s-a ajuns,
din nou la plans.
Acum o luam din loc
catre un alt orizont
catre o alta lume, poate cu un alt nume
un alt partener ce nu va fi la fel.
Si uite ca-i din nou 25 a 5a…..
dar nu se zice “la multi ani”
se zice noroc, si la multi bani
sa-mi traiasca masina impreuna cu “vecina”.
Ma gandesc la tot ce-a fost
si totusi stiu ca-i de prisos
imi va fi dor, imi va fi rece
iar timpul nu va vindec, ci doar va trece
Iar acum la capat de poem
iti spun sincer ca e la fel
e la fel ca altadata cand un baiat iubea o fata
dar povestea s-a schimbat, caci baiatu’ a plecat
si fata e singura iubind o enigma….
caci enigma esti tu, enigma ce s-a pierdut de mult.
Mi-ai zis “Te iubesc”. De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare data, cel pe care asteptam sa-l auzim? Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit si totusi cand le spui tu si cand le spun eu suntem ca niste salbatici care au dat peste doua cuvinte si au inceput sa le venereze. Le-am venerat si eu, la randul meu, insa acum sunt o fiinta solitara, aflata pe o stanca taiata din propriu-mi trup.”
“Dragostea cere sa fie exprimata. Nu vrea sa stea cuminte, sa pastreze tacerea, sa fie buna si modesta, sa fie doar vazuta, dar si nu auzita, nu . Ea va izbucni in vorbe de lauda, nota cea inalta ce sparge sticla si varsa lichidul din pahare. Ea nu e genul conservator. E un vanator de prada mare, si prada ei esti tu. E-un joc blestemat. Cum sa continui jocul, atunci cand regulile lui se schimba intruna? […] Dragostea pune lumea in miscare. Iubirea e oarba. Singurul lucru de care avem nevoie este dragostea. N-a murit nimeni de iubire neimpartasita.
Cliseele sunt cele care ne fac atata rau.”
“In tacere e mult mai greu sa faci fata intrebarilor importante, celor cu mai mult de un raspuns, celor fara de raspuns. Odata puse, ele nu se evapora lasandu-ti mintea prada unor fantasme mai senine. Odata rostite, ele capata si dimensiune si consistenta materiala, iti pun piedica pe trepte sit e trezesc in toiul noptii. O gaura neagra ce devoreaza tot ce o inconjoara, si nici macar lumina nu resuseste sa scape. Atunci e mai bines a nu pui intrebari? E mai bines a fii un porc multumit decat un Socrate nefericit? Dat fiind ca industrializarea agriculturii a facut ca viata porcilor sa fie mai grea decat a cea filozofilor, am sa risc.”
“Recent aflasem ca A TE INDRAGOSTI se poate scrie si A FACE ECHILIBRISTICA MORTALA LA OCHI.”
“Nu-ti dai niciodata inima cu totul, o imprumuti doar, din cand in cand. Daca nu ar fi asa, atunci cum ai putea sa ti-o iei inapoi fara sa ceri voie nimanui?”
“E fericirea intotdeauna doar un compromis?”
“Nimeni nu poate legifera dragostea; nu i se pot da ordine si nu poate fi lingusita si facuta sa-ti dea ascultare. Iubirea isi apartine doar siesi, e surda la rugaminti si nu o poti cere prin violenta. Dragostea nu e ceva ce poti negocia. Iubirea e singurul lucru mai puternic decat dorinta si unicul motiv logic pentru care poti rezista tentatiei. Exista oameni care spun ca poti baricada usa, tinand astfel afara ispita, cei care cred ca dorintele ratacite pot fi alungate din inima asemenea zarafilor de pe langa temple. Poate chiar reusesc, daca iti tii sub control slabiciunile zi si nopate, nu te uiti, nu mirosi, nu visezi.”
“Articulatia degetelor, limbajul surdomutilor insemnand pe trup setea de trupul celuilalt. Cine te-a invatat sa-mi scrii pe spate cu sange? Cine te-a invatat sa-ti folosesti mainile ca pe un fier inrosit? Ti-ai gravat numele pe umerii mei, m-ai marcat ca apartinandu-ti. Buricele degetelor tale s-au preschimbat in presa de tipar, imi imprimi un mesaj corpului meu. Codul tau morse interfereaza cu bataia inimii mele. Inainte de a te intalni, inima-mi batea rugulat, ma bazam pe ritmul ei, avusese perioade de mare activitate si se intarise. Acum tu ii modifici ritmul cu propriul tau ritm, canti la mine, bati darabana pe mine, iar eu iti raspund incordandu-ma.”
Diferenta clara dintre romani si americani. La noi n-o sa vezi niciodata vreun fenomen de genul asta. Pacat.
Cu pisica(bine, motanul) in dreapta si cu pantalonii aproape-n vine mi-a venit sa scriu.
Inspirat de momentul de neinspiratie totala provocat de mine fetei smelly am zis sa mai scriu. Despre ce? Despre faptul ca pisica e acum in stanga? NU, asta nu e subiect.
Am observat recent ca… uite, pisica a revenit in dreapta.
Ziceam ca am observat recent ca pe romanii bogati nu i-a prea atins criza. Pe aia saraci nici atat. Pe aia unemployed iar nu i-am simtit crizati, iar pe bugetari… pe bugetari i-a luat urat de tot. Dupa ce unii, gen mama, se marita cu postul pe care il si sta acolo de la 8 la 20, fara a-i fi vreodata platite orele suplimentare, pentru ca, chipurile, munca pe care o face in 12 ore(deseori si mai mult) ar trebui facuta in 8 ore, cum spuneam, dupa ce ca unii dintre ei se marita cu postu’ le mai taie si din salariu. Da’ cum? Ii trimite acasa in concediu fara plata. Numai ca doar pe hartie. Ca in realitate toti au venit la munca ca si cum nimic nu s-a-ntamplat. Si toate astea puse cap la cap te duc cu gandul la Sistemul Romanesc. Cand esti tanar si neprihanit iti pui in cap ideea tampita ca tu vei fi cel ce schimba Sistemul si ca o sa o iei usurel, usurel de jos pentru ca atunci cand copilul tau va fi la varsta ta sa nu se confrunte cu probleme la fel de mari ca tine. Numai ca, odata intrat in sistem, devii unul din ei, din cei pe care ii urasti. Motiv pentru care ramane o singura solutie: Leave the fuck out of the country. Adica pleci in pula mea din tara si muncesti prin tari straine, unde cu 100 de euro mananca doua familii de 4 persoane timp de 2 sapt(poate am exagerat dar sunt pe aproape) si lasi bani statului acelei tari pentru ca pe tara ta, pe cei conduc(daca asta se poate numi condus) tara ta, pe cei responsabili cu bunastarea poporului ii doare in pula de popor si sunt preocupati doar de bunastarea lor cu pensii de sute de milioane, salarii la fel, case, masini, afaceri si tepe.
Imi doresc sa nu ma inbolnavesc de nimc in tara noastra pentru ca nu vreau sa mor. Nu vreau sa ma duc, precum niste cunostiinte, la 3 noaptea la urgente si sa ma trimita la medicul de familie. Nu vreau sa intru in spital pentru a vizita pe cineva si sa ies pe poarta din spate intr-un papuc negru. Nu vreau sa imi las familia pe mana unor doctori care nu se uita la tine fara sa ii “cinstesti” cu banii pe care i-ai muncit ani de zile( pe care ii strangi pentru o casa, masa, masina) cumparand ceva ce deja ai platit, ceva ce ti se cuvine, ceva de care nimeni n-ar trebui sa duca lipsa la nevoie: Ingrijiri medicale de calitate.
Asa ca va zic atat: Ultimu’ stinge lumina.
Ultimele comentarii