Luni ti-am vazut ultima data expresia trista de basset. Erai chiar mai trista decat de obicei. De 2 zile te strigam si nu vroiai sa-mi raspunzi. Si luni te-am strigat. Erai in tarcul in care te-am izolat de Ecko si te uitai prin mine. Ma uitam in ochii tai si cautam prietena cu care ma jucam de fiecare data cand aveam ocazia. Mai tarziu, te-ai bagat inapoi in cusca si dupa ceva ore ai murit acolo singurica. Mi-ar fi placut sa pot face ceva pentru tine, tuturor ne-ar fi placut asta. Mi-ar fi placut sa fie ca in filmele alea stupide in care ajungi cu cainele in ultimul moment la veterinar si acela il salveaza. Cand am ajuns noi cu tine erai moarta. Vocea doctorului care ne-a spus ca esti moarta a spart ceva si-n mine si-n Cata. Stateam la 2 pasi de masa pe care te intinsesem si ne uitam cu ochi rugatori la doctorul care nu-ti facea nimic si nu intelegeam de ce nu incearca sa te salveze. Nu concepteam ca tu sa fi murit, nu vroiam sa intelegem ca e prea tarziu.

Acum mi-e si greu sa intru in spate in curte. Mi se pare un loc strain in care acum traieste un caine care nu-mi trezeste niciun sentiment. Undeva in adancul sufletului astept ca de fiecare data cand ma apropii de usa sa te vad pe tine in iarba mirosind ceva, sau undeva intinsa pe alee cu urechile uriase limite de cimentul rece si cu picioarele in sus de parca ai face plaja. Tot sper sa-ti aud latratul gros sau maraitul satisfacut cand te mangaiam pe burtica. Astept sa sari pe usa, sa intrii pe furis in firma si sa te bagi sub birou la picioarele mele. Sa incerci sa ma musti cand incerc sa te scot afara si sa schelalai de parca te-as tortura atunci cand te ridic sa te scot cu forta afara.

Imi doresc enorm de mult sa sterg urmele de labute de pe fotolii si canapea ca sa nu-si dea seama Cata ca ai intrat in firma si deja nu-mi mai doresc sa vina caldura pentru ca n-are cine sa-mi mai disloce umarul la plimbarica pe bulevard. Ai plecat cu o demnitate pe care n-am vazut-o la oameni. Nu te-ai plans, n-ai dat niciun semn, n-ai zacut, n-ai cersit mila. Acum in locul tau e doar o curte imensa si pustie. La fel ai lasat si in sufletul nostru. Un loc imens si gol si sentimentul de vinovatie ca poate reuseam sa te ajutam daca eram mai atenti.

Astept sa ne bantui….ar fi un lucru foarte frumos sa te mai aud latrand….

Partea faina de tot la prietenii mei din Galati si Cluj/Zalau, e ca nu trebuie sa vorbesc cu ei zilnic ca sa ma simt apropiat de ei. Acum ceva ani vorbeam zilnic si ne pierdeam noptile pe messenger in conferinte interminabile. Dar in ultimul an si ceva, nu prea am vorbit, adica mai deloc, adica vorbeam mai mult pe facebook decat pe messenger. Nici macar nu ne intrebam de sanatate sau altceva.

Lucrul de care am ramas placut surprins si care m-am uns pe suflet in feluri in care nu pot sa explic este faptul ca zilele trecute cand am reluat conversatii casual a fost ca si cand n-am fi vorbit vreo saptamana. N-au fost chestii din alea de genul heeeeeeeeeeeeeeeeeeeeei, ce mai faci, cum o mai duci, etc. Lucruri pe care le spui cand n-ai mai vorbit cu un prieten de foarte mult timp.

Totul e asa de natural si de placut cu ei incat iar imi pare rau ca nu ma pot clona sau imparti in 10 sa fie aproape de fiecare dintre ei pentru ca sunt persoane minunate si exact genul de persoane pe care trebuie sa vrei sa le ai aproape mereu.

Mi-e dor de voi…

Ah, era sa fiu, tema de halloween e back.

In primul rand hai sa vorbim de nationala. Si de faptul ca iar n-o sa ajungem la un campionat european. Nu din cauza antrenorilor pe care ii schimbam pe banda rulanta. Nici din cauza lotului care e destul de valoros. Ci din cauza premiselor gresite de la care pornim. In primul rand suntem eterna victima a celor mai mari. Ba picam nu stiu cate calificari la rand cu Olanda, ba mai nou cu Franta. Ii tratam cu prea mult respect, le dam prea mult credit, facem analize peste analize si statistici peste statistici si in toate iesim aia mai mici si mai procopsiti de soarta. Si e normal sa ne bata daca noi ii tratam ca pe zei. Apoi picam in cealalta extrema si din nostalgia generatiei lui Hagi desconsideram formatii ca Belarusul, Austria, Lituania sau chiar Serbia. Desi Serbia e o echipa foarte buna. Nu le luam in serios si e normal ca si ele sa ne bata pentru ca noi ii tratam superior iar ei ne ia de la egal la egal. Nu e o gluma. Nicio echipa nu mai e o prada sigura.

Si pentru numele lui Dumnezeu trebuie sa renuntam sa mai dam vina pe altii. A fost de vina terenul, a lipsit Mutu, ne-au furat arbitrii. Nu domne, trebuie sa ne asumam esecurile si jocul execrabil. Trebuie sa-i dam unui antrenor mana libera si sa-l lasam sa-si faca un lot, sa faca o mentalitate la echipa nationala, un ritual. Daca noi schimba antrenorul la fiecare calificare, nationala devine un bazar ieftin cu produse de proasta calitate. Aici e buba romanilor. Nu lasa timp unui tehnician sa dea gres la propriu.

Si aici intram in partea a doua a discutiei despre romani si mentalitatea lor fotbalistica. Nu avem rabdare. Vrem rezultate peste noapte. Si nu merge treaba asta. Si ma mir ca lumea nu vede lucrul asta la Steaua. Nu conteaza ce antrenor vine in vara, nu conteaza lotul de jucatori pe care il are si cu atat mai putin infuziile continue de jucatori si schimbarea permanenta a titularilor. Se cauta o formula invingatoare stiu asta, dar nu e de ajuns sa cauti orbeste trecand prin zeci de jucatori cu potential. Luand in considerare ca fotbalul este un sport de echipa si ca orice jucator oricat de bun, are in fata 11 jucatori adversi si deci e necesar sa fie sustinut, TREBUIE lasati atat antrenorii cat si jucatorii sa confirme sau sa infirme. Si lucrul asta nu se poate observa dintr-un singur meci. Trebuie sudata echipa putin cate putin pentru a ajunge un organism singular care respira si joaca la unison. Care se simt in teren, care gandesc in acelasi fel o faza si actioneaza in consecinta. Iar lucrul asta se dobandeste in timp.

N-a invatat nimeni sa mearga intr-o zi. Toate lucrurile pe care le deprindem necesita timp si incercari repetate pentru a fi duse la un nivel acceptabil sau mai sus decat atat. E timpul ca titlul de manager in Romania sa-si capete notorietatea si atributiile pe care le are afara. E timpul sa lasam oamenii sa-si faca treaba pe o perioada mai lunga de timp. Chit ca asta inseamna o clasare sub cupele europene, sau chiar o retrogradare. Umilinta e o lectie buna.

Dar romanul e prea orgolios sa stie cand sa lase capul plecat. Eu unul prefer sa imi manifest supararea prin refuzul de a mai sustine o echipa sau de a ma mai uita la meciuri. Sa merg pe stadion si sa strig demisia, e un lucru josnic pe care titlul de suporter sau de fan oricat de infocat nu iti da dreptul sa-l faci.

Si sunt de mai multe feluri. Acastistul e pentru reusita la examene, sau la anumite incercari in viata.  La Sfanta Liturghie se pot pomeni atat morti cat si vii pentru iertarea pacatelor. La Maslu, pentru a fi vindecat fizic si sufletesc si Parastasul este dat pentru pomenirea mortilor si iertarea pacatelor lor.

Acum, nici nu mai trebuie sa te deplasezi pana la o biserica/manastire. Poti face un acatist sau un pomelnic online. La adresa Pomelnic Online poti selecta una dintre cele 4 categorii, perioada pomenirii si manastirile unde sa fie pomenit. Pentru o luna, la toate cele 4 manastiri, suma ajunge la nici mai mult nici mai putin de 96 de euro. Misto nu?

Avem si screen:

In God We Trust!

Si m-am apucat si eu ca orice om normal sa gasesc un feed reader. Am dat google search exact la asta, feed reader, si mi-a gasit un programel care se numeste feed reader versiunea 3.14. Apoi am inceput sa adaug bloguri in feed. Si-am inceput bineinteles cu prietenii mei. Apoi cu ai lor din blogroll. Apoi am trecut la vedete din blogosfera. Ca pe urma sa bagi si peopleşi de la ei din blogroll. Si-am bagat si bloggeri pe care ii aveam la inima, pe care ii urasc cu pasiune, sau care-mi sunt total indiferenti.

Cand am ajuns la vreo 20 de tab-uri deschise, chrome-ul a inceput sa dea semne ca deja sunt prea mult, si m-a anuntat asta prin faptul ca s-a blocat vreo 10 minute cat s-au incarcat toate tab-urile. Cu ocazia asta am observat ca deja de la 10 tab-uri in sus dura ceva secunde ca sa se incarce pagina. Si chestie tare, chrome ma lasa cu o pagina alba in fata pana in momentul cand fetchuieste toata pagina web, n-o incarca pe elemente ca restul browserelor. Sau poate ma insel eu.

Si uite asa am ajuns la fascinantul numar de 50 de bloguri in feed reader. Pe care nu stiu cum o sa le citesc daca toti scriu zilnic 2-3 articole. Chiar nu stiu.  Alta chestie ar mai fi daca stie cineva un feed reader mai smecher, Feed Demon sucks ass big time. Am importat lista din reader 3.0 in demon si pe langa faptul ca a durat ceva timp sa faca update la feeduri, dupa ce le-am marcat la read, au disparut toate articolele….eu vroiam doar sa nu apara unread.

So, astept sugestii si de reader. Pana una alta scrieti linistiti. Va citesc.

The thing that i liked most about firefox as a people of often develops web code and website was that it is correctly aligned with almost all web standards and that it can fully interpret a css without and hacks and tweaks. Internet explorer always needed a personal stylesheet which was a pain in the arse. Now, another strong point at the time for choosing firefox over iexplore was multiple tabs. Back then when iexplore 5 and 6 were around, you’d have to open a new window, a new instance of the program, instead of a new tab like in firefox. Not to mention the thousands and thousands of addons for firefox which made life easier. I had security addons like adblocker and noscript which blocked every piece of unwanted and sometimes wanted code that should not be executed in your browser (saved me from alot of virus infections while browsing porn, lol), developer tools to show the source of a website in advanced ways, screengrab, localise a website physically, custom themes etc etc etc.

But the thing that let everyone down about this awesome browser was that is used alot of resources, mainly RAM and that it was slow. At some point with all kinds of addons installed in touch roughly one minute for the damn thing to load and be available for use. Add 10 opened tabs to that and you have a program running on roughly around 150k of RAM, add some flash in those tabs an you get to 200k of RAM used. Now, on a rocket computer with a quad-core and liek 8 gigs of RAM that would be more than fine, although it will still act chunchy and slowish. You might not notice it, but i uses almost the same amout of resources as photoshop or i don’t know illustrator. NOT COOL MOZILA, NOT KEWL AT ALL.

For a person like me who has a shithole for a personal computer, with a 3Ghz P4 processor and 512 MB of DDR1 RAM, i can’t have a program eating that much resources just for browseing. So in comes chrome. Which is light, fast, has addons, it beautifuly imported my bookmarks and passworlds from the fox, supports tabs like all browsers nowadays, has skins and themes and can do almost everything that firefox does but with lesser resource usage.

Puck had an oppinion about this battle of the giants and i tend to respect his oppinion. He wasn’t the one who conviced me to switch, i am not the persone to be persuaded. I had habbits and 3-4 of my ex-girlfriend can confirm that i rarely try something new and how hard it is for me to give something up that i’ve been doing or using for a while. Puck has been telling me to switch to chrome for months but i kept using firefox.

But today, today i got really fucking tired of waiting 5 minutes for firefox to regain usability when i had nothing but a vbulletin forum opened and facebook. So for the first time in 5-6 years, my default browser is not firefox. I’ll be testing this for a while and see how i can get used to chrome on a daily basis. Maybe i’ll come back to firefox.

I’ll come back to you on this one

Va pupa jerry!