Incepem asa lejer:

Locul 5:  Valahia – Banana

Locul 4: N & D – Vino la mine

Locul 3: Genius – Macho Man

Locul 2: Animal X – Pentru ea

Locul 1 – 3rei Sud Est – Amintirile

Bonus pentru Miss Popularitate se acorda pentru: Andra – Lasa-ma papa la mare

Hai hai. Snobii care o sa strambe din nas, mai lasati-ma in pace, ati dansat sau v-a placut cel putin una din melodiile astea. Fac pariu ca inca mai aveti postere cu 3se sau cu animal X asa ca jet.

* Sa-mi aranjez sidebar-urile si sa pun pe ele ce-mi trebuie.

* Sa modific background-ul la pagina de contact la fieldurile ce trebuie completate caci sunt cam ilizibile.

* Sa-mi schimb logo-ul ala gay cu peopleşii aia care sar pe acolo ca gayii.

Merge bine.

Noah, oamenii mei de la PR mi-ai zis ca am nevoie de ceva schimbari la balaria asta de blog. Si-am luat-o metodic.

PR: Hai sa fim mai woman-friendly.
Eu: Right. Nici nu ma gandesc. N-o sa fiu mai putin misogin, doar ca sa placa la femei despre blogul meu.

PR: Ok, atunci hai sa-l targetam, sa scrii totusi despre ceva, ca practic tu nu scrii nimic.
Eu: Sigur, o sa devenim un blog corporatist sau de nisa, si-o sa facem multi bani. NEEEEEEEEEEXT!!!

PR: Ce-ai zice sa nu mai scrii deloc?
Eu: Bai, aminti-mi de ce dracu’ va platesc. Sunteti incompetenti.
PR: Realizezi ca nu ne platesti deloc si ca asta e o conversatie fictiva cu tine insuti.
Eu: True, alte idei?

PR: Hai sa umblam la imagine. Schimbam theme-ul, adaugam altele in plus. Ceva nou, ceva fresh, ceva ciordit de pe net evident, ca nu esti vreun designer sa fii original.
Eu: Buna idee.

Bun, odata stabilita chestia asta, Dejectiile intra in versiunea 2.0 beta. Ma rog, alpha de fapt. Asa ca in urmatoarele zile daca se schimba theme-ul de 5 ori, sau nu merge site-ul, sau exista erori sau tampenii ce n-ar trebui sa apara, e perfect normal.

To do List:

* Ciordeste o tema de pe net, modific-o pana iti place cum arata si implementeaz-o pe blog.
* Renunta la unele gadget-uri de pe sidebar si adauga altele utile.
* Ceva cleanup si rebuild la unele posturi ce s-au pierdut de la translatia wordpress.com -> toolz.ro.

I’ll keep myself updated.

Hookay si mi-am pus poze pe facebook, dar nu despre asta e vorba. Numai ca in timp ce faceam operatiunea mi-am dat seama de niste chestii. Pe langa melancoliile legate de prieteni pe care le am constant si pe langa gandurile de genul de ce nu mai e cum era odata ce ma napadesc cu o precizie elvetiana si o constanta bizara odata la 2 luni cel putin, mi-am dat seama ca ma invart in cerc ca o musca fara cap. Si asta nu de acum, sau acum 6 luni, sau acum un an. Ci de vreo 7 ani de zile, daca nu mai bine. Ma intorc ca Lassie acasa, de fiecare data.

Si nu pentru ca nu stiu ce vreau, sau pentru ca sunt schimbator. Ba dimpotriva. Stiu foarte bine ceea ce vreau. Si stiu foarte bine unde exact se afla acel lucru. Si pentru ca sistematic dupa o perioada in care incerc sa renunt, incerc altceva nou sau incerc sa merg mai departe si sa fiu in randul lumii, mi-aduc aminte ca de fapt eu sunt nebun, eu sunt un anti-social, un sociopat incurabil care detesta sa fie mediocru si comun. De fiecare data cand dau chix, e pur si simplu pentru ca incerc sa ma schimb, sa fiu in randul lumii. Nu zic, Doamne iarta-ma ca nu e vina mea cand gresesc. Ba este, si-mi pun cenusa in cap. Dar nu e vina mea pentru ca sunt vreun obsedat sau vreun frustrat asa cum zice lumea. Ci pentru ca incerc sa fiu exact inversul si sa fiu si eu om. Dar eu nu sunt om, eu sunt un ciudat si-ar trebui sa incetez sa ma urasc pentru asta. Sa accept ca asa sunt si in loc sa ma schimb trebuie sa invat sa ma controlez, sa accept si sa adaptez ciudatenia mea la conceptiile societatii.

Si de asta ma intorc la tine, de fiecare data. Cu capul plecat, cu coada intre picioare ma intorc la tine. Dupa ce m-am mintit ca nu e asa, ca nu la tine e ceea ce caut si ca nu tu esti ceea ce-mi doresc. Dupa ce, in incercarea mea de a fi om frang inimi, calc oameni in picioare, insel increderea unora sau altora, ma intorc la tine. De fiecare data cand realizez lucrul asta ma intorc la tine. Si uneori sunt atat de confuz incat reusesc sa ma pacalesc pe mine insumi ca nu stiu ceea ce vreau. Dar stiu, stiu exact unde esti si unde vreau sa fiu. Nu sunt schimbator, sunt un ciudat ce are si el limitele lui si uneori oboseste sa incerce, si cand oboseste se reprofileaza. Isi pune in minte ca e gresit ceea ce face, ca o sa inceteze, ca de maine o sa fie altfel, ca nu tu ci ea. Partea proasta e ca tehnica asta uneori reuseste, atat cat sa-mi ia gandul de la tine o perioada. Partea si mai proasta e ca in perioada respectiva ma atasez sau apropii de alte persoane care la randul lor din motivele lor se apropie si se ataseaza si ele de mine. Partea cea mai proasta este ca la fel de repede cum ma atasez, ma si detasez de persoana respectiva. Pentru ca eu sunt Lassie, pentru ca eu ma intorc la tine. Pentru ca eu te vreau pe tine chiar si atunci cand nu sunt constient de lucrul asta.

Si lumea o sa-si dea ochii peste cap, si pe buzele tuturor va fi here we go again. Dar cui ii pasa? Cine poate sa-mi spuna mie exact ceea ce simt, cand nici ei la randul lor nu stiu foarte bine ce simt ei? Cine poate fi atat de sigur de niste lucruri atat de incerte si de subiective. Ce trebuie sa scrie pe diploma ta de facultate ca sa poti fi sigur de lucruri atat de fragile, influentabile si schimbatoare ca sentimentele? Interesant e ca am scris un post de 700 de cuvinte si inca nu i-am gasit un titlu. Si nu cred ca pot defini in vreun fel chestia asta. Si mai interesant e ca n-o sa-si dea seama nimeni despre cine vorbesc. Fiecare va crede ceea ce-l face pe el sa se simta mai bine.

Hai ca i-am gasit totusi un titlu. N-are nicio legatura cu postul si-o sa fie al dracu de amuzant cand o sa ajungeti la paragraful asta. Anyway eu v-am lasat, am de facut niste chestii inainte de strand. E vremea sa-mi fac curant in camera pe trimestrul asta. Bye, and don’t forget. Your heart always knows who you love, your mind just gets in the way of things by ignoring the obvious signs.

Am gasit titlul articolului la cineva pe blog. Intre timp am si uitat la cine. Mi l-am pus la status pe mess pentru ca e relativ simpatic si total neadevarat in cazul meu. Si pentru ca au sarit hunii pe mine ca de ce n-am incredere in ei, hai sa vedem who do i trust and with what:

I trust him: with my life.

I trust her: with my soul and concerns.

I trust him: with my secrets and fears.

I trust her: with my heart and my aches.

I trust him: with my defence.

They’re the only ones that matter. Rest of you people are here for my amusement.

P.S.  Pentru retarzii care au picat aici ca lautarii la pomana, daca va confuzeaza faptul ca in a 3-a poza sunt doi indivizi, ala din dreapta sunt eu. Si din motivul asta, stanga imprejur si mars afara de pe blog.

Pentru restul de oameni normali, am primit urmatorul mail si se pare ca vestile sunt mai mult decat bune:

Draga Bogdan Gherasim

Iti multumim mult pentru pentru ca ne ajuti in campania Inima Copiilor
pentru Marie Curie. Mai sunt 2 zile in care poti dona 2 Euro prin SMS la 858

pentru infiintarea departamentului de cardiochirurgie de la Spitalul de
Copii Marie Curie din Bucuresti. 

In aprilie am inceput proiectul cu speranta ca vom putea strange
500.000 de Euro pentru a amenaja o sala de operatii si un salon
de terapie intensiva. 

Intre timp am adunat peste 650.000 de Euro. Mai mult decat am sperat,
nu prea mult pentru o sectie de cardiochirurgie, dar suficient cat
sa incepem.
Pentru ca tu si multi alti prieteni ati pus umarul impreuna cu noi,
Ministerul Sanatatii a decis sa se implice activ: proiectul nostru
a devenit prioritar, vor fi accelerate formalitatile si va fi oferita
o parte din aparatura.
Proiectul initial s-a extins: vom construi un departament complet,
de peste 500 m? si dotat cu un laborator de cateterism. In acest moment,
proiectul este in faza de avizare si lucrarile de amenajare
vor incepe in curand.

Campania noastra continua pana cand departamentul de cardiochirurgie
de la Marie Curie va fi functional.

Asa ca nu uita: pana pe 15 iulie mai poti dona 2 Euro prin SMS la 858
(in retelele Cosmote, Orange si Vodafone - nu se percepe TVA).
Dupa acesta data poti ajuta donand online sau poti face un transfer
intr-unul din conturile noastre.

Ca si pana acum, noi vom continua sa iti dam vesti prin email si pe
www.inimacopiilor.ro. Pentru ca ne-ai ajutat, este important
sa stii ce se intampla.

Inca ceva: daca gazuiesti bannerul nostru pe site-ul tau, acesta
se va schimba automat pe data de 16 iunie cu un banner de sustinere a
Asociatiei Inima Copiilor, pe care ne-am bucura sa il pastrezi
in continuare pe site. Daca ai integrat bannerul prin alta modalitate decat
folosind codul din pagina noastra, te rugam sa il actualizezi - te rugam
sa ne scrii daca ai nevoie de ceva.

Iti multumim din inima!
Alex Popa
Asociatia "Inima Copiilor"     

http://www.inimacopiilor.ro         

Asociatia "Inima Copiilor"
str. Campului, 19 bis,
Campina / Prahova, Romania
cod de identificare fiscala: 18365182
tel:    +40 244 332 234, +40 722 360 339
e-mail: office@inimacopiilor.ro
cont:        RO96 BUCU 0463 3385 2511 RO01
Alpha Bank - Sucursala Dorobanti

Hurray, se pare ca lucrurile incep sa se miste.  Uneori chiar imi place Romanica noastra.

Eu: Alo, Redactia Reader’s Digest?
RD: Da.
Eu: Luati pula!
RD: Ma scuzati, dar ce-am facut?
Eu: Stiti voi foarte bine. Nu ma face sa-ti zic si de raniti.
*sunet de telefon inchis in nas*

De vreun an incoace Andreea Marin si Banica mai ales, ma tot anunta ca am castigat. Si ca sunt unul dintre (adaug eu aici, cei 22 de milioane) de finalisti la MAAAAARELE CONCURS organizat de Reader’s Digest. Ok, hai sa ne intelegem pentru cei care inca n-au prins ideea. Primesc la cateva luni (asta ar cam fi a 3-a oara) un plic de cel putin 500 de grame de hartii de la Reader’s Digest, in care Andreea Marin ma anunta ca am ajuns in finala unui concurs cu super premii. In jumatate de kg de maculatura mi se prezinta in diferite culori, fonturi, feluri mecanica (destul de complicata) a concursului si ce trebuie sa fac ca sa castig. Pentru americani this is daily spam, pentru mine e gunoi, ca n-am avut rabdare sa citesc zecile de foi, pliante, cecuri in alb pe numele meu, si alte chestii flashy si complicate. Pentru ai mei…eh aici e problema.

Ai mei sunt simple working people. Au trait mare parte din viata lor pe vremea lu’ Ceasca. Sunt simpletons. N-au ajuns pe bancile facultatii din motive economice si nu-i duce capu’ foarte departe. Din motivul asta au devenit nitel reticenti si inapoiati cand vine vorba de evolutie, tehnologie, marketing, scams, chestii din astea complicate. Le e greu sa inteleaga ca e un scam imens, si ca trebuie sa cumpar cartea ca sa particip la promotia respectiva, carte care e over-priced si de fapt e un pliant nitel mai gros pe tema “cum sa ai succes in afaceri”. De parca daca as avea capital, mi-ar trebui vreo carte ca sa ma pricep la afaceri, dar ma rog. Si nu inteleg ei, parintii mei, termenul de spam, promovare agresiva, marketing extrem, chestii. Si ma tot fut la cap sa particip, ca uite eu sunt norocos ca am primit asa ceva.

Bullshit ma’ and pa’, nu sunt norocos. Ba din contra sunt unul dintre “fericitii” ghinionisti ale caror date personale se afla intr-o baza de date de gen, care este vanduta celor care se ocupa sau se vor ocupa pe viitor de astfel de campanii. Acum sunt curios la ce dracu m-am inscris, la ce promotie am participat, cum dumnezeu am reusit sa-mi dau datele personale cuiva incat sa ajung in baza respectiva de date. De obicei sunt destul de atent ba sa nu-mi dau datele oricui pe oriunde, mai ales pe net, unde la adress sau campuri de gen pun date aiurea, si mai ales cand completez vreun formular sunt atent sa citesc si ce scrie jos cu font infim mai mic legat de cum va folosi si proteja organizatorul datele mele. But it still happened.

Anyway, oamenii continua sa-mi trimita balaria respectiva. Si nu stiu pe ce principiu merg ei. Adica eu, daca as fi in posesia respectivei baze de date as updata-o ca sa fiu mai eficient. La modul, cumpar baza de date, trimit spamu’ la toata lumea. Vad cati imi raspund, le pun asterix ca pe ei tre sa pun baza. A doua oara, la fel, trimit la toata lumea, vad cine raspunde, fac un cross-check cu prima incercare. A treia oara, nu mai trimit spamu’ la aia care n-au raspuns de 2 ori. Sansele ca prostu’ sa se trezeasca a 3-a oara si sa pice la vrajeala sunt mici. Waste of money. Dar asa e cand ai prea multi bani de spalat. Nu mai gandesti eficient. A 4-a oara, cand fac promotie, iar verific, daca unii au trimis prima data raspuns, n-au castigat nimic si a doua si-a treia oara n-au mai trimis inapoi raspuns, pai a 4-a oara nu mai trimit ca e evident ca ori s-au prins de vrajeala ori au lasat-o balta. Si tot asa.

Bai, divizia marketing de la Reader’s Digest se aude la voi acolo in spate? Invatati de la tata. Sau dati-mi mie 1000 de euro pe luna si va vand eu balariile fara sa mai spamati ca idiotii oameni cu o multime de pliante si plicuri si tertipuri de genul : informatii confidentiale scris cu litere de-o schioapa pe plic. CA NU MERGE. Romanu’ nu e prost. Sau este, dar nu da 70 de lei pe-o carte, cand salariul mediu in tara e 600 ron. Boilor.

E valabil si pentru edituri, autori, cei care detin drepturile de autor, librarii, etc. IEFTINITI CARTILE!!! Scurt! Oferiti-le romanilor sansa la cultura. E 10 Ron cd-ul cu manele piratate la tarabe prin bazare si 20 sau mai ieftin dvd-ul/cd-ul cu filme piratate. Aveti vreo sansa cand in Diverta cartea e 50-70 RON?

Eu vreau sa citesc, jur ca vreau. Dar n-am bani sa-mi iau carti. E simplu, daca citesc 5-6 carti pe luna ajung la 250 de lei pe luna dati lejer pe carti. Si eu n-am banii astia de dat. Salut cu ocazia asta initiativele Adevarul Holding, Cotidianul si EVZ daca nu ma inshel, care dau carti si dvd-uri originale la preturi infime, impreuna cu ziarul. 7-10 lei pentru o carte din colectia Adevarul + ziarul e mai mult decat rezonabil. Deci sa nu-mi spuna cineva ca NU SE POATE. Pentru ca se poate.

Anyway ca am deviat. Am facut putin research pe net, si vrajeala asta merge de prin 2005 lejer. Deci de 4 ani Reader’s Digest spameaza. Si o fac prost, am vazut oameni care ziceau ca au primit 10 plicuri. Idiotilor, de 10 ori ati incercat? Common, la voi acolo nu face nimeni statistici? Mergeti pe noroc? Sau trebuie cumva sa va explicati cheltuielile si bugetele anuale umflate?

Partea cea mai proasta este ca, niciunde in plicul ala, sau poate n-am avut eu rabdarea sa citesc tot, nu scrie CUM sa ma radiez din baza lor de date. O adresa de mail, numar de fax, formular pe care sa-l pun la posta, nu stiu, ceva, O SOLUTIE. Sa inceteze sa-mi mai trimita balarii la care n-o sa pic niciodata in capcana. Si din motivul de mai sus, trimit o gramada de falusuri catre:

Doamna Editor Sef de la Reader’s Digest Romania

La cat mai multe p..i si sa dea Dumnezeu sa dati faliment sau sa muriti in bezna.

Si nu, nu ma intereseaza ca probabil, sau mai degraba din pacate, revista aia intra in categoria Quality print.

MUIE!

Cerinte:

Descrierea postului:

Editorii vor fi acele persoane care vor scana posturile inainte sau dupa postarea lor pe site pentru greseli de orice natura (exprimare, gramaticale, ortografie). Vor avea dreptul sa modifice posturile pentru a corecta eventualele greseli dar nu vor putea posta articole personale. Articolele de pe blog imi vor apartine in totalitate.

Beneficii:

The warm fuzzy fealing you did something good today.

Doritoarele sa-si exprime dorinta intr-un comment, pe messenger sau pe mail la andrew[at]rtfm[dot]ro.

P.S. Da doar doritoarele, ce sexist sunt. Apropos, aspectul fizic e irelevant

Dealungul anilor l-am vazut cum a crescut. Si ma refer din punct de vedere spiritual si intelectual. A devenit dintr-un baiat introvertit si rusinos intr-un barbat  matur si responsabil de care pana si eu sunt mandru. Peste 3 zile termina facultatea si numai el stie cat de greu i-a fost s-o termine. Si nu stiu despre altii dar eu sunt tare, tare mandur de el si de ce-a reusit in ultimii ani. E oricum de 10 ori mai mult decat am reusit eu.

Dar azi, azi e ziua lui, azi toata lumea e a lui. Azi am fost la dispozitia lui pentru ca asa mi se pare normal. Azi macar tin sa-i arat cat inseamna pentru mine.

La multi ani bro. Te iubesc!!!

Hai sa zicem, aia de s-au sinucis oricum faceau umbra pamantului, daca nu se sinucideau din cauza lui MJ, ori se sinucideau din alte motive ori faceau vreun dampulism de genul sa intre cu pistolul automat in liceu si sa macelareasca vreo clasa de elevi. Deci minus astia ca isi merita soarta, si minus fanii lui adevarati si declarati chiar si inainte de a da coltul ala micu’, restul sunt o adunatura de tembeli.

Citeam undeva in ziar, cred ca de Click e vorba (lectura de WC SUE ME), si ziceau acolo ca la Diverta si la Muzica s-a dat spargerea la albumele lui MJ. Adica s-a dus stocu…ala de 10 cd-uri. Au venit cercopitecii valuri valuri si-au cumparat cd-ul sau l-au cerut, n-a mai fost, l-au comandat. Si treaba e globala, nu doar noi suntem tarani. Now, faza absolut criminala in toata chestia asta, pe langa tembelismul general, e ca potrivit unor surse, gen bona copiilor, Michael era cam lefter, adicalea nu mai avea bani, ceea ce n-ar fi chiar un neadevarat luand in considerare ca de vreo 10 ani n-a mai scos nimic si nu mai era productiv. Acum vroia s-o ia iar din loc, dar fleosch a facut infart. De ce e relevant ca e lefter? Pai milioanele sa nu generalizez si sa zic miliardele de tembeli care ii cumpara acum muzica ii imbogatesc pe cei care vor mosteni drepturile pe munca lui. Funny nu? Continuati sa fiti fanii. Hurray for teh morons. Copii tembeli ai lui Michael (ziceau tot prin ziare ca ala micu’ Prince era in camera cu tasu cand ala a sucombat, si ca citez “credeam ca tati se joaca de-a mortul”), ma-sa, avocatul si casa de discuri va multumesc tuturor ca le umflati conturile.

A doua chestia absolut cretina o reprezinta neconcordantele care apar in toata treaba asta. Ba a murit, ba a fost ucis, ba era anorexic si avea 50 de kile si vizibil slabit, ba cu 2 zile inainte de deces era energic pe scena la repetitii si abia tineau pasul cu el, ba nu manca, ba avea pastile in stomac, ba ii faceau calmante si avea rani si intepaturi peste tot, pai si atunci cum era energic la repetitii? Apropo cica n-avea urechi si nici par si purta peruca, dar tot in pozele de la repetitii avea si urechi si par (desi o peruca nu iese din discutie) si nici nu-i pica fata cum ziceau prin ziare, ca la moarte partea dreapta a fetei era aproape cazuta.

Al treilea dampulism este faptul ca aia de pe ambulanta, chemati la 30 de minute dupa ce s-a prabusit din avion, i-au rupt niste coaste in timp ce-l resuscitau si l-au injectat de 4 ori cu adrenalina direct in inima, 3 au nimerit bine dar au cauzat leziuni cardiace, si una s-a lovit de o coasta. Cat zel domne. Din cunostiintele mele vagi de medicina si prim ajutor/resuscitare, la a doua doza de adrenalina si cand incepe sa-i paraie pieptul la fraier de la masajul cardiac…te opresti si pronunti decesul, nu mai bagi inca 2 doze. Oricum mai mult de 30 de minute de resuscitare n-au sens, pt ca deja creierul e afectat. Si dozele de adrenalina nu le administrezi una dupa alta la interval de un minut, ca-i futi aluia inima de tot.

Now, partea mea in toata chestia asta ramane aceeasi, mi se rupe, am crescut cu omu, ii ascultam muzica, i-o ascult, da asta nu inseamna ca-mi fac playlist cu melodiile lui acum c-a murit, ca-i cumpar albumul, sau ca ma trece vreun fior cand prin toate barurile si terasele pe unde o ard lumea baga MJ ca e la moda.

Cam asta e si parerea mea si consider filmuletul foarte funny:

Din considerentele de mai sus de vreo 3 zile Eu, Razva, Marian, Sandu, Stefan si Dan ne killarim ca animalele pana la 3-4 dimineata la UT99. Pentru aia care s-au nascut intr-o alta dimensiune, Unreal Tournament originalul este unul dintre cele mai tari FPS axat in principiu pe Multiplayer si mai putin pe vreo poveste de single player, pana a aparut Counter Strike.

De aseara insa mi-a venit ideea geniala sa dau drumu la una bucata server dedicat hostat la mine pe calculator. Bineinteles ca merge numai LAN si bineinteles ca LAN-ul este asigurat de hamachi. Cazul in care dibuieste cineva ip-ul meu care btw nu va ajuta la nimic pentru ca e dinamic, spre deosebire de ala de la hamachi care-i static, oricum serverul e parolat si numai noi stim parola.

Daca vrei sa intrii in Lan Party-ul nostru ai nevoie de una bucata hamachi si una bucata instalare de Unreal Tournament 1999 pe care-l gasesti pe Filelist sau unde vrea muschiu tau, da versiunea sa nu fie mai nou de 400. Pentru ca altfel trebuie sa facem si noi update. Da ne e cam lene. Si apoi sa-mi dai de veste daca esti zmardoi in UT si te invitam sa-ti iei macelul.

Pana acum din 5 Tournamente Deathmatch eu am castigat 4 deci sunt cel putin zeu la asta si la CTF(capture the flag pentru aia mai dumb) daca am cu cine sa joc rup, daca n-am cu cine sa joc ma enervez ca o pizda din aia pitipoanca si incep sa fac reguli cam ca Marian. SANDU STA LA PANDA….LOL right.

Anyway astept sa jucam si domination ca si ala suna interesant si mai ales last man standing….acolo o sa fie foarte interesant!

Revenim.