Incepem asa lejer:

Locul 5:  Valahia – Banana

Locul 4: N & D – Vino la mine

Locul 3: Genius – Macho Man

Locul 2: Animal X – Pentru ea

Locul 1 – 3rei Sud Est – Amintirile

Bonus pentru Miss Popularitate se acorda pentru: Andra – Lasa-ma papa la mare

Hai hai. Snobii care o sa strambe din nas, mai lasati-ma in pace, ati dansat sau v-a placut cel putin una din melodiile astea. Fac pariu ca inca mai aveti postere cu 3se sau cu animal X asa ca jet.

Dar hai sa vorbim despre prieteni. E ciudat sa numesti prieten o persoana care fizic e langa tine cateva zile in cazuri bune si cateva ore in majoritatea cazurilor pe an. Conventional prietenul iti este aproape mai mult sentimental decat fizic. E relatia care transcede fizicul la nivel de comunicare. Dar baza ramane comunicarea. E greu sa ai un prieten care nu te poate tine in brate cand plangi sau caruia nu-i vezi zambetul atunci cand e fericit pentru tine sau cu tine.

Internetul cu toate partile lui negative a adus oamenii mai aproape. Acum pot foarte usor sa numesc prieten un om din Iasi, sau o tipa din Zalau. Ma rezum la persoane din tara si la exemple concrete. Pot sa fiu mandru si fericit cand ma uit la pozele cu Andrea, absolventa a unei facultati din Timisoara. Pot sa ii destainui cele mai adanci secrete ale fiintei mele lui Vlad, desi nu l-am mai vazut de mai bine de un an de zile cred. Pentru ca imi e prieten.

Ce au in comun, o tipa din zalau, 2 tipi din Galati, unul din Bucuresti, o frumusete de fata din Bucuresti si inca unul din Iasi? Un forum. O platforma de comunicare care a unit destinele unor oameni ce nu s-ar fi intalnit probabil niciodata daca nu exista forumul respectiv. Orice persoana de la masa vecina dintr-un bar sau care sare langa tine la un concert iti poate fi prieten. Numai sa aveti mediul propice.

Noi am fost norocosi, noi l-am avut. Forumul asta a legat prietenii pe care nici distanta si nici viata nu vor reusi sa le strice. Tocmai pentru ca nu avem ocazia sa ne plictisim unii de altii. Sau sa ne suparam unii pe altii. Pentru ca putinul timp pe care il petrec impreuna e folosit pentru o apropiere cat mai mare si pentru acapararea a cat mai multe informatii despre ce s-a intamplat cu fiecare de cand nu ne-am vazut. Pentru ca nu avem acea intimitate pe care o au prietenii apropiati si fizic. Pentru ca nu ne permitem luxul de a ne supara pe lucruri care nu conteaza foarte mult. Pentru ca orice intalnire aduce un zambet instant pe fetele noastre. Pentru ca de fiecare data cand ne intalnim pentru cateva zile sau ore nu existam decat noi si probleme noastre le uitam brusc. Pentru ca fiecare despartire doare mai rau decat o rana adevarata si lasa un gust amar ca nu avem destul timp cat ne-am dori.

Am intrat pe forumul ala din plictiseala si curiozitate. In primele zile nici nu speram sau ma gandeam ca o sa plec de pe el cu atatea amintiri si mai bogat cu atatia oameni pe care pot sa-i numesc prieteni sau pe care ma pot sprijini cand am nevoie sau pentru care sa sar fara sa ma gandesc de 2 ori ca sa-i ajut. Cu toate ca nu mereu am fost de acord cu fiecare din ei, cu toate ca pe unii i-am urat si poate inca-i mai urasc pentru ca cineva anume le oferea mai multa atentie decat consideram eu ca merita, cu toate astea imi sunt si mi-au fost dragi toti. Si nu regret niciun moment petrecut cu ei. Si poate mi-as da 1 an din viata sa pot sa mai petrec un weekend cu ei. Cu toate ca zic ca pe unii ii uram sau ii urasc, tot vreau sa-i mai vad odata, sa-i mai aud odata.

Cu totii sunt oameni destepti si fiecare in felul lui e unic si special. Fiecare are acel ceva pe care l-am descoperit in timp si care m-a facut sa rad, m-a uimit sau m-a facut sa fac o plecaciune umila in fata talentului sau mintii sale sclipitoare. Si bag mana in foc ca nu sunt singurul care gandeste asa.

Cu siguranta nu sunt singurul care uneori inainte de culcare ii multumeste lui Dumnezeu si celor din spatele platformei (Coca-Cola HBC Ro, Dorothea Ionescu Vanau si Iulian Comanescu) pentru ocazia ce le-a fost oferita. Cum am spus, oricine iti poate fi un potential prieten, doar sa ai mediul propice. Si ei ne-au oferit asta. Ne-au oferit mediul perfect pentru a ne cunoaste si a deveni prieteni. Si n-o sa va uitam niciodata.

N-o sa uit niciodata cat de frumos ningea cand am vazut pentru prima data cei mai frumosi ochi verzi de pe pamant. N-o sa uit niciodata cum am iesit jumatate pe geamul acceleratului Bucuresti – Brasov, in gara in Ploiesti si-am urlat: Rupiliiiiii Chishoariliiiiiiiiiiiiiiiiiiiii. N-o sa uit niciodata cand mergeam spre hotelul Sinaia si Vlad a urlat in gura mare: Brrrrrrr naaaaaaaaaaaaaaaaa! N-am sa uit nici cum am coborat sarind cate 3 scari odata pana la porta pensiunii Hedy tipand: Lavi Lavi Lavi Lavi Lavi Lavi Lavi Lavi Lavi Lavi. Nici cand l-am vazut prima data pe tipul ala inalt si cu parul lung, imbracat in bluza Shean John si sapca New Era intorsa care avea un ditai aparat foto in mana. Sau cand l-am vazut prima data pe marele sunburn care pe vremea aia era pt mine un fel de dinozaur sau Elder God al forumului, de mi-a venit cand am dat mana sa fac o plecaciune desi eu eram admin si el la vremea aia nici macar moderator.

Toti imi sunteti dragi si mi-e dor de voi. Astept cu nerabdare sa ne intalnim din nou. Desi nu pot sa pun degetul in calendar pe o data exacta si sa zic, atunci ma voi intalni cu ei stiu ca viata nu e asa de cruda sa ne tina departe prea mult timp.

Va iubesc dragilor.

Partea proasta e ca e un serviciu special pentru mesaje scurte de maxim 160 sau 140 caractere. Un SMS pe web daca vreti. Si feature-uri de genul asta au si: hi5-ul si facebook-ul. Hi5-ul il tot activez si dezactivez pentru ca-l folosesc sa vad ce mai face o persoana ce nu mai vorbeste cu mine de vreo 3 (s-au facut 3 deja?) ani de zile. Mai nou am descoperit facebook-ul si e mult mai tare si mai interesant ca hi5-ul. Basca, numarul de cocalari si pitipoance este infim mai mic. Pana o sa-l descopere si pe asta si-o sa ma mut pe facebook. Da ma rog, o sa scriu si despre facebook in alta emisiune.

Pana una alta I tweet! Sa vedem ce iese.

Am fost in ordinea numerelor de pe tricou de la dreapta la stanga, Eu (zis in lan si JerryPwnsD…), Marian (zis in lan si….welll Marian), Dan (cunoscut pe hartile de CS, Age of Empires, UT si brood ca 6horses) si prietenul Razva cunoscut ca si Razva atat online cat si offline. Amu, mai erau cu noi Dori care facea poza ca doar trebuia sa faca cineva si treaba asta si Deni care in prima poza nu ne-a onorat cu prezenta. Tipa din stanga mea care ne privea admirativ-amuzata este o ilustra necunoscuta pe care o uimeam cu SUPER-GASCA-BOMBA noastra.

Vreau sa va zic ca (cacofonie de 7am) incercari au fost mai multe. Dupa cum se vede…si se va vedea si mai jos, am avut nitel probleme cu sincronizarea. Eu eram deja bomba, marian assumed the position (nu fiti kinky), dan arata ca un atlet la suta de metrii garduri si Razva era gangsta-chillax. Dupa vreo 4 incercari pozate si vreo 5 nepozate individual sau in grup, vreau sa zic ca mi-am rupt curul in doua. Pseudo curul, whatever. Contactul repetat si violent dintre bucile mele si suprafata apei n-a fost tocmai placut. Ca sa nu va spun ca in pozitia respectiva, momitele, cohonesurile, testiculele pentru aia care nu s-au prins, individului aflat in ea, sunt relativ expuse la fel de mult ca si fundul. Si pe linia asta de gandire, contactul repetat si violent intre bijuteriile familiei Gherasim si suprafata apei era chiar un chin. But for the sake of the art, am strans din dinti.

De bronzat nu prea am apucat, adica noah, nu-s genul care vine la plaja sa stea la plaja pe sezlong intins pe spate si intors cu spatula uriasa si pe partea cealalta sa se bronzeze uniform. Am jucat fotbal, ne-am balacit, mai o bere, mai o samanta, mai un dush, mai udat pe Deni si Dori care nu prea au prestat prin bazin. Geniala senzatie sa stea fata pe sezlong la plaja si tu sa vii loarca din apa si sa te pui peste ea sau sa te storci peste ea. Overall we had like fun.

Apropos de dush, chestie bizara, dupa o spalatura in grup de 4 handicapati, in care am inclus un sampon de ne-am samponat din cap pana in picioare, miroseam atat de bine ca nu doar fetele noastre au observat asta, ci si roiul de muste, fluturi si alte ganganii sburatoare ce s-au pus pe noi in numar mare. Note tu self: Desi mirosi frumos after, samponul e strict pentru par. Piele + sampon = ganganii pe tine.

Azi mergem iar, facem iar bomba, facem iar plaja. Sper ca de data asta sa nu mai avem probleme tehnice de genul, aparatul lui dori nu stie burst, si multishot-ul lui inseamna 30 de cradre in acelasi fisier/imagine/poza si mai ales sa incercam sa ne sincronizam sa nu mai aratam ca o gasca de retardati scapati de la spitalul 9 in societate.

Ne citim mai incolo. Pana atunci:

Eu: Alo, Redactia Reader’s Digest?
RD: Da.
Eu: Luati pula!
RD: Ma scuzati, dar ce-am facut?
Eu: Stiti voi foarte bine. Nu ma face sa-ti zic si de raniti.
*sunet de telefon inchis in nas*

De vreun an incoace Andreea Marin si Banica mai ales, ma tot anunta ca am castigat. Si ca sunt unul dintre (adaug eu aici, cei 22 de milioane) de finalisti la MAAAAARELE CONCURS organizat de Reader’s Digest. Ok, hai sa ne intelegem pentru cei care inca n-au prins ideea. Primesc la cateva luni (asta ar cam fi a 3-a oara) un plic de cel putin 500 de grame de hartii de la Reader’s Digest, in care Andreea Marin ma anunta ca am ajuns in finala unui concurs cu super premii. In jumatate de kg de maculatura mi se prezinta in diferite culori, fonturi, feluri mecanica (destul de complicata) a concursului si ce trebuie sa fac ca sa castig. Pentru americani this is daily spam, pentru mine e gunoi, ca n-am avut rabdare sa citesc zecile de foi, pliante, cecuri in alb pe numele meu, si alte chestii flashy si complicate. Pentru ai mei…eh aici e problema.

Ai mei sunt simple working people. Au trait mare parte din viata lor pe vremea lu’ Ceasca. Sunt simpletons. N-au ajuns pe bancile facultatii din motive economice si nu-i duce capu’ foarte departe. Din motivul asta au devenit nitel reticenti si inapoiati cand vine vorba de evolutie, tehnologie, marketing, scams, chestii din astea complicate. Le e greu sa inteleaga ca e un scam imens, si ca trebuie sa cumpar cartea ca sa particip la promotia respectiva, carte care e over-priced si de fapt e un pliant nitel mai gros pe tema “cum sa ai succes in afaceri”. De parca daca as avea capital, mi-ar trebui vreo carte ca sa ma pricep la afaceri, dar ma rog. Si nu inteleg ei, parintii mei, termenul de spam, promovare agresiva, marketing extrem, chestii. Si ma tot fut la cap sa particip, ca uite eu sunt norocos ca am primit asa ceva.

Bullshit ma’ and pa’, nu sunt norocos. Ba din contra sunt unul dintre “fericitii” ghinionisti ale caror date personale se afla intr-o baza de date de gen, care este vanduta celor care se ocupa sau se vor ocupa pe viitor de astfel de campanii. Acum sunt curios la ce dracu m-am inscris, la ce promotie am participat, cum dumnezeu am reusit sa-mi dau datele personale cuiva incat sa ajung in baza respectiva de date. De obicei sunt destul de atent ba sa nu-mi dau datele oricui pe oriunde, mai ales pe net, unde la adress sau campuri de gen pun date aiurea, si mai ales cand completez vreun formular sunt atent sa citesc si ce scrie jos cu font infim mai mic legat de cum va folosi si proteja organizatorul datele mele. But it still happened.

Anyway, oamenii continua sa-mi trimita balaria respectiva. Si nu stiu pe ce principiu merg ei. Adica eu, daca as fi in posesia respectivei baze de date as updata-o ca sa fiu mai eficient. La modul, cumpar baza de date, trimit spamu’ la toata lumea. Vad cati imi raspund, le pun asterix ca pe ei tre sa pun baza. A doua oara, la fel, trimit la toata lumea, vad cine raspunde, fac un cross-check cu prima incercare. A treia oara, nu mai trimit spamu’ la aia care n-au raspuns de 2 ori. Sansele ca prostu’ sa se trezeasca a 3-a oara si sa pice la vrajeala sunt mici. Waste of money. Dar asa e cand ai prea multi bani de spalat. Nu mai gandesti eficient. A 4-a oara, cand fac promotie, iar verific, daca unii au trimis prima data raspuns, n-au castigat nimic si a doua si-a treia oara n-au mai trimis inapoi raspuns, pai a 4-a oara nu mai trimit ca e evident ca ori s-au prins de vrajeala ori au lasat-o balta. Si tot asa.

Bai, divizia marketing de la Reader’s Digest se aude la voi acolo in spate? Invatati de la tata. Sau dati-mi mie 1000 de euro pe luna si va vand eu balariile fara sa mai spamati ca idiotii oameni cu o multime de pliante si plicuri si tertipuri de genul : informatii confidentiale scris cu litere de-o schioapa pe plic. CA NU MERGE. Romanu’ nu e prost. Sau este, dar nu da 70 de lei pe-o carte, cand salariul mediu in tara e 600 ron. Boilor.

E valabil si pentru edituri, autori, cei care detin drepturile de autor, librarii, etc. IEFTINITI CARTILE!!! Scurt! Oferiti-le romanilor sansa la cultura. E 10 Ron cd-ul cu manele piratate la tarabe prin bazare si 20 sau mai ieftin dvd-ul/cd-ul cu filme piratate. Aveti vreo sansa cand in Diverta cartea e 50-70 RON?

Eu vreau sa citesc, jur ca vreau. Dar n-am bani sa-mi iau carti. E simplu, daca citesc 5-6 carti pe luna ajung la 250 de lei pe luna dati lejer pe carti. Si eu n-am banii astia de dat. Salut cu ocazia asta initiativele Adevarul Holding, Cotidianul si EVZ daca nu ma inshel, care dau carti si dvd-uri originale la preturi infime, impreuna cu ziarul. 7-10 lei pentru o carte din colectia Adevarul + ziarul e mai mult decat rezonabil. Deci sa nu-mi spuna cineva ca NU SE POATE. Pentru ca se poate.

Anyway ca am deviat. Am facut putin research pe net, si vrajeala asta merge de prin 2005 lejer. Deci de 4 ani Reader’s Digest spameaza. Si o fac prost, am vazut oameni care ziceau ca au primit 10 plicuri. Idiotilor, de 10 ori ati incercat? Common, la voi acolo nu face nimeni statistici? Mergeti pe noroc? Sau trebuie cumva sa va explicati cheltuielile si bugetele anuale umflate?

Partea cea mai proasta este ca, niciunde in plicul ala, sau poate n-am avut eu rabdarea sa citesc tot, nu scrie CUM sa ma radiez din baza lor de date. O adresa de mail, numar de fax, formular pe care sa-l pun la posta, nu stiu, ceva, O SOLUTIE. Sa inceteze sa-mi mai trimita balarii la care n-o sa pic niciodata in capcana. Si din motivul de mai sus, trimit o gramada de falusuri catre:

Doamna Editor Sef de la Reader’s Digest Romania

La cat mai multe p..i si sa dea Dumnezeu sa dati faliment sau sa muriti in bezna.

Si nu, nu ma intereseaza ca probabil, sau mai degraba din pacate, revista aia intra in categoria Quality print.

MUIE!

Cerinte:

Descrierea postului:

Editorii vor fi acele persoane care vor scana posturile inainte sau dupa postarea lor pe site pentru greseli de orice natura (exprimare, gramaticale, ortografie). Vor avea dreptul sa modifice posturile pentru a corecta eventualele greseli dar nu vor putea posta articole personale. Articolele de pe blog imi vor apartine in totalitate.

Beneficii:

The warm fuzzy fealing you did something good today.

Doritoarele sa-si exprime dorinta intr-un comment, pe messenger sau pe mail la andrew[at]rtfm[dot]ro.

P.S. Da doar doritoarele, ce sexist sunt. Apropos, aspectul fizic e irelevant

Dealungul anilor l-am vazut cum a crescut. Si ma refer din punct de vedere spiritual si intelectual. A devenit dintr-un baiat introvertit si rusinos intr-un barbat  matur si responsabil de care pana si eu sunt mandru. Peste 3 zile termina facultatea si numai el stie cat de greu i-a fost s-o termine. Si nu stiu despre altii dar eu sunt tare, tare mandur de el si de ce-a reusit in ultimii ani. E oricum de 10 ori mai mult decat am reusit eu.

Dar azi, azi e ziua lui, azi toata lumea e a lui. Azi am fost la dispozitia lui pentru ca asa mi se pare normal. Azi macar tin sa-i arat cat inseamna pentru mine.

La multi ani bro. Te iubesc!!!

O sa va spun o poveste lunga, poate plictisitoare, dar e povestea mea si povestea lor.

La inceputul anului 2006 era doar un alt pusti de liceu care-si petrecea zilele si noptile in internet cafe-uri facand diverse prostii. Prin martie am intrat pe site-ul unor prieteni Stam Degeaba pe vremea aia era un forum. Un forum pe care eu, Milo si vreo 10 pusti din Severin ne pierdeam timpul.

Prin toamna, dupa Bac, admitere la facultate si o vara dementiala petrecuta pe stranduri, la Herculane si prin baruri si discoteci, cum zice Chirila “libertate frate, poate facultate si viata de noapte” am revenit la mai vechile obiceiuri cu internetul. Inca era vremea i-cafe-urilor, RDS-ul nu-si marise reteaua broadband, in oraselul nostru netul acasa era scump si prost. Dupa vara forumul nostru era pustiu, din fericire la sectiunea link-uri de pe Stam Degeaba am gasit un link catre ceva ce avea sa-mi schimbe viata din foarte multe puncte de vedere.Asa am ajuns in comunitatea spunepebune. Nu mai pun .ro pentru ca o sa ajung si la ceea ce ma roade si doare. Era pur si simplu o platforma de comunicare sponsorizata de Sprite (Coca-Cola HBC) si dezvoltata si administrata de Hambar 18 SRL. Am gasit acolo la vremea la care am intrat eu vreo cateva sute de tineri simpatici, destepti si amuzanti cu varste la vremea aia cuprinde intre 15 si 20 de ani. M-am inregistrat si m-am indragostit pe loc de locul ala. Puteam vorbi cu ei despre orice, de la muzica filme si chestii siropoase pana la chestii grele carti, filosofie, media, cultura, arta, etc.

Mi-a placut atat de mult incat mi-am setat niste target-uri. Primul a fost integrarea in comunitate. Lucru greu si usor de facut in acelasi timp. Greu pentru ca orice comunitate isi accepta noii membrii printr-un botez mai mult sau mai putin voit, trebuie sa te adaptezi stilului, sa fii original, sa fii tu dar sa te incadrezi intr-o anumita rama, altfel tabloul n-o sa fie foarte frumos. Dar daca aveai ceva materie cenusie, stiai sa faci o gluma si mai ales sa tii la o gluma fie ea si nesarata fara sa te superi sau sa o iei personal totul venea de la sine.

Am reusit lucrul asta si in prima saptamana am luat chiar si numarul de telefon de la fata care inca are in topul meu personal cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut in viata mea. Nici nu ma mir ca m-am indragostit de ea, dar ma rog asta e irelevant. Integrarea nu a fost asa de usoara, erau pe acolo si ceva persoane pe care trebuia sa le ajungi sa le fii pe plac, care nu ca nu erau sociabile la fel ca Andrea, dar pur si simplu aveau stilul lor de a privi lucrurile. Erau de altfel si persoanele pe care ti-era cel mai usor sa le urasti sau sa-ti fie cel putin antipatice, asta daca nu-ti dadeai silinta sa le cunosti si sa vezi persoana din spatele mastii. Dar n-o sa vorbesc in postul asta de rau de nimeni.

Absolut normal urmatorul meu target a fost sa-mi fac un nume in comunitate, daca mi se permite formularea. Si prin asta ma refer ca vroiam sa fiu moderator pe forumul respectiv. Asta era complicat pentru ca presupunea o anumita activitate, conduita, experienta si mai ales vechime pe forum. Dar am taiat-o pe scurtatura si aici si dupa o conversatie scurta cu adminul de atunci Masi, am reusit sa prasesc 2 sectiuni pe forum: Sport si Filme. Nici nu mai stiu cine era moderator cu mine la sport, dar stiu ca Adi(4play) era cu mine la filme.

Si de aici a inceput smecheria. Vreau sa va spun ca s-ar putea sa incurc anii si datele pentru ca lucrurile care s-au intamplat acum ani de zile mi se par ca si cum s-au intamplat ieri. Andrea abia intra la facultate in Timisoara, Vlad suferea dupa o domnisoara careia nu-i retin numele, Gilda, Sid, Lavi erau pusti, gasca din Galati era mai mica si Vlad si Marian desi ambii din Galati nu se vazusera niciodata, Venera nu plecase inca in Viena si amelia inca mai presta pe forum. Rar, dar o facea.

Ok, revenim la poveste, nu mai retin EXACT luna in care m-am inregistrat, sa fi fost august, septembrie, octombrie, chiar nu mai stiu, insa partea cea mai tare abia urmeaza. Sa ma ierte Dumnezeu dar am poftit, urmatorul target dupa ce am ajuns moderator a fost sa CASTIG. DA!!! Copilul din mine a vazut inauntrul magazinului cu jucarii prin vitrina si s-a uitat in sus la mama lui. Oh si mama i-a dat. Exact ceea ce si-a dorit. Prima promotie la care am participat, caci platforma asta de comunicare presupunea promotii din cand in cand cu premii ajungand de la excursii la Paris pana la o banala pereche de papuci, trecand prin lucruri trademark sprite ca: sarituri cu bunjee, cursuri de parasutism, tricouri gigant, etc. La promotia respectiva, care it happened to be on Christmas, fiecare isi spunea dorinta Mosului Sprite si poate poate poate, dorinta devenea realitate. Si asta s-a intamplat. Am castigat exact ce mi-am dorit. O camera foto digitala pe care m-am dus si-am luat-o cu manutele mele din Altex si pe care o am si acum si m-a servit mai mult decat admirabil in cei 2 ani si jumatate.

Dar promotia aia mi-a adus si ceva mult mai drag mie. Va spuneam ca mi-am pus target-uri, nu? Ok, i got cocky! Pe langa dorinta de a castiga care sa fim sinceri era la mana norocului si mai putin la a mea, mi-am mai pus un target ceva cam sus pentru nasul meu. Pe vremea aia, din cauza versiunii de phpbb pe care rula spunepebune si pentru ca adminul de atunci era mai mult MIA (missing in action) dar si pentru ca platforma era gandita mai mult pe comunicare si mai putin pe tehnicalitati, forumul era PLIN de spam. Gaurile din phpbb + setari necorespunzatoare = sute de mesaje zilnice de spam. Si ma durea sa vad asta.

In timpul promotiei m-am imprietenit cu cea care avea sa ma invete TOT ce stiu azi in materie de internet romanesc, new-media, advertising, management si care pe langa faptul ca mi-a fost sefa mai mult in acte imi era si mama si prietena. De la “Saru’ mana, sunt….. de pe spunepebune” pana la “Doro, eu vreau sa fiu admin pe forum”, n-a fost decat un pas. Eu vroiam sa fac asta din dorinta de a ajuta si total pro bono fara a avea beneficii materiale or otherwise. Gandul ca forumul meu merge bine imi era de ajuns. Mi s-a explicat frumos ca nu se poate si ca adminul e din firma, e platit, e profi, este asa si pe dincolo, cam tot ce nu eram eu si n-am reusit partial sa fiu.

Pana la urma anul 2007 m-a gasit administrator al forumului respectiv timp in care am avut 2 promotii si mai ales am organizat 2 intalniri intre power userii forumului in numar de 20-40 care-au venit in mai 2007 si noiembrie-decembrie 2007 cate un weekend la Sinaia care s-au dovedit a fi mai mult decat productive, amuzante si educationale pentru toata lumea.

Din pacate, momentele erau mai mult documentate pe forum. O sa vedeti de ce din pacate. Anyway, la sfarsitul lui 2007 am parasit Hambar 18 si forumul spunepebune pentru o perioada (told you i got cocky). Momentan e cel mai mare regret al meu din mai mult puncte de vedere si pentru ca a fost total decizia mea, una foarte proasta as adauga, mai ales pentru modul in care am facut-o dezamagind si ranind persoane care un an de zile n-au facut altceva decat sa-mi acorde incredere si ajutor.

Forumul a luat-o pe o panta descendenta din mai multe motive. Noi, comunitatea, am crescut. Astazi Vlad e matur si responsabil de vreo 2 ani si mai bine langa Vero, Andrea e la Bucuresti a absolvit la Timisoara si lucreaza la BRD, gasca din Galati e care pe unde poate, vincy prin italia parca, copii au dat bacul si se pregatesc de facultate (Gilda, Lavi), venera s-a dus in Viena, etc. Dar si din partea sponsorului lucrurile s-au racit. Promotii n-au mai fost si in cele din urma inevitabilul s-a intamplat pentru ca aici vroiam sa ajung.

Undeva in cursul anului trecut Managementul de la Coca-Cola HBC s-a schimbat. La fel si viziunile companiei legata de forumul nostru mult iubit. Motiv pentru care astazi 6 iulie 2009 la aproape 4 de cand s-a lansat jucaria, situatia sta cam asa:

[10:22] *** Looking up spunepebune.ro
[10:22] *** Failed to resolve spunepebune.ro
[10:23] *** Looking up www.spunepebune.ro
[10:23] *** Failed to resolve www.spunepebune.ro

Acum nu stiu daca asta e de la mine sau de la ei, pentru ca Gilda spune ca ei ii merge site-ul si ca poate sa si posteze, dar la restul, noua nu ne merge. Totusi, intrebarea din titlu, ramane pentru cei de la Coke, atunci cand ati luat decizia de a inchide platforma, pe noi, cei care am folosit-o 4 ani de zile, ne-a intrebat cineva?

Stiu ca e pe banii vostrii dar nu cred ca asta era o problema peste care nu se putea trece. Site-ul nu cerea resurse imense, trafficul nu era enorm, iar designul nu ne deranja si nu trebuia relansat. In plus nu aveam nevoie de promotii sau de iesiri la Sinaia sau cine stie unde. Ramanem cu amintirile si cu un loc gol in suflet.

VA URMA….

Hai sa zicem, aia de s-au sinucis oricum faceau umbra pamantului, daca nu se sinucideau din cauza lui MJ, ori se sinucideau din alte motive ori faceau vreun dampulism de genul sa intre cu pistolul automat in liceu si sa macelareasca vreo clasa de elevi. Deci minus astia ca isi merita soarta, si minus fanii lui adevarati si declarati chiar si inainte de a da coltul ala micu’, restul sunt o adunatura de tembeli.

Citeam undeva in ziar, cred ca de Click e vorba (lectura de WC SUE ME), si ziceau acolo ca la Diverta si la Muzica s-a dat spargerea la albumele lui MJ. Adica s-a dus stocu…ala de 10 cd-uri. Au venit cercopitecii valuri valuri si-au cumparat cd-ul sau l-au cerut, n-a mai fost, l-au comandat. Si treaba e globala, nu doar noi suntem tarani. Now, faza absolut criminala in toata chestia asta, pe langa tembelismul general, e ca potrivit unor surse, gen bona copiilor, Michael era cam lefter, adicalea nu mai avea bani, ceea ce n-ar fi chiar un neadevarat luand in considerare ca de vreo 10 ani n-a mai scos nimic si nu mai era productiv. Acum vroia s-o ia iar din loc, dar fleosch a facut infart. De ce e relevant ca e lefter? Pai milioanele sa nu generalizez si sa zic miliardele de tembeli care ii cumpara acum muzica ii imbogatesc pe cei care vor mosteni drepturile pe munca lui. Funny nu? Continuati sa fiti fanii. Hurray for teh morons. Copii tembeli ai lui Michael (ziceau tot prin ziare ca ala micu’ Prince era in camera cu tasu cand ala a sucombat, si ca citez “credeam ca tati se joaca de-a mortul”), ma-sa, avocatul si casa de discuri va multumesc tuturor ca le umflati conturile.

A doua chestia absolut cretina o reprezinta neconcordantele care apar in toata treaba asta. Ba a murit, ba a fost ucis, ba era anorexic si avea 50 de kile si vizibil slabit, ba cu 2 zile inainte de deces era energic pe scena la repetitii si abia tineau pasul cu el, ba nu manca, ba avea pastile in stomac, ba ii faceau calmante si avea rani si intepaturi peste tot, pai si atunci cum era energic la repetitii? Apropo cica n-avea urechi si nici par si purta peruca, dar tot in pozele de la repetitii avea si urechi si par (desi o peruca nu iese din discutie) si nici nu-i pica fata cum ziceau prin ziare, ca la moarte partea dreapta a fetei era aproape cazuta.

Al treilea dampulism este faptul ca aia de pe ambulanta, chemati la 30 de minute dupa ce s-a prabusit din avion, i-au rupt niste coaste in timp ce-l resuscitau si l-au injectat de 4 ori cu adrenalina direct in inima, 3 au nimerit bine dar au cauzat leziuni cardiace, si una s-a lovit de o coasta. Cat zel domne. Din cunostiintele mele vagi de medicina si prim ajutor/resuscitare, la a doua doza de adrenalina si cand incepe sa-i paraie pieptul la fraier de la masajul cardiac…te opresti si pronunti decesul, nu mai bagi inca 2 doze. Oricum mai mult de 30 de minute de resuscitare n-au sens, pt ca deja creierul e afectat. Si dozele de adrenalina nu le administrezi una dupa alta la interval de un minut, ca-i futi aluia inima de tot.

Now, partea mea in toata chestia asta ramane aceeasi, mi se rupe, am crescut cu omu, ii ascultam muzica, i-o ascult, da asta nu inseamna ca-mi fac playlist cu melodiile lui acum c-a murit, ca-i cumpar albumul, sau ca ma trece vreun fior cand prin toate barurile si terasele pe unde o ard lumea baga MJ ca e la moda.

Cam asta e si parerea mea si consider filmuletul foarte funny:

De ce iubesc eu femeile….. Pentru ca se cuibaresc la pieptul tau atunci cand te iubesc cu adevarat si se fac mici ca un pui de vrabiuta zgribulit la pieptul mamei si se simt protejate indiferent de fizicul tau. Pentru ca in cele mai admirabile momente ale lor te fac sa ti se umfle pieptul de mandrie ca tu esti barbatul lor. Pentru ca sunt rareori egoiste dintr-un instinct matern pe care nu-l vom intelege noi barbatii niciodata, iar atunci cand sunt, au tot dreptul sa fie asa. Pentru ca in pantecele lor se intampla singura minune palpabila a lumii si cu toate ca avem si noi un rol important in actul asta, creditul le apartine in totalitate. Pentru ca sunt absolut geniale atunci cand dorm si contrat teoriei feminine ca arata rau nemachiate, femeia pe care o iubesti este absolut minunata chiar si atunci cand doarme.  Pentru ca nu inteleg ca femeia de langa tine este cea mai frumoasa din lume pentru tine in ciuda exemplarelor cu mult mai multe calitati pe care le-ai putea intalni. Pentru ca se supara atunci cand nu trebuie si te iarta tot atunci cand nu ar fi cazul. Pentru ca sunt singurele fiinte capabile sa te surprinda in orice moment si singurele pe care n-ai sa le intelegi niciodata indiferent de cate studii pe diverse esantioane s-ar face. Pentru ca-ti daruiesc totul chiar si atunci cand nu meriti nimic. Pentru ca au sentimentele fragile direct proportional cu ego-ul barbatilor. Pentru ca ele arata adorabil in pantaloni iar noi aratam penibil in fusta dar si pentru ca ele sunt puternice atunci cand fac munca unui barbat iar noi suntem oarecum feminizati atunci cand facem munca unei femei.

Si din multe multe alte motive pentru care fiecare barbat iubeste o femeie (sau doua).