Dar sa o luam cu inceputul. Acum 3 luni m-am indragostit de fosta iubita a celui mai bun prieten al meu, si ne-am “combinat” (urasc cuvantul asta). Relatia cu cel mai bun prieten al meu s-a degradat dramatic, restul lumii ne-a judecat fiecare cum stia sau credea mai bine. Unii nu s-au mirat si au zis ca suntem a match made in heaven, chiar gandeam la fel, suntem amandoi berbeci, ne plac cam aceleasi lucruri, uneori spunem acelasi lucru in acelasi timp pe acelasi ton. Ma rog.

Eu super-indragostit de ea, ea nu prea. Intr-o luna, o luna si jumatate, eram amandoi indragostiti nebuneste unul de celalalt, lumea se obisnuise cu ideea sau se resemnase. Si cum minunile dureaza doar 3 zile, dupa 2 luni de relatie eu am inceput sa ma detasez.

Ca o scurta paranteza, trebuie sa precizez cateva lucruri. Inainte de fata asta, eu fusesem impreuna cu o prietena si colega de clasa a ei. Anul trecut pe vremea asta it kind of went down. Eu m-am implicat un pic cam mult. Prietenul meu cel mai bun a cunoscut-o pe R (asa o sa o numim pe fata care multumita mie a facut cunostiinta cu karma si multumita careia am facut si eu cunostiinta cu fenomenul asta) in timp ce eu ieseam cu prietena ei cu care eram pe atunci impreuna. M (prietenul meu) si R au stat impreuna 7 luni de zile. Timp in care eu am asistat la relatia lor si ei la autodistrugerea mea din cauza iubirii mele neimpartasite pentru colega ei.

Revenind. Dupa 3 saptamani de iubire nebuna eu am inceput sa ma detasez de R si relatia noastra. Sexul nu mai era asa pasional ca la inceput, timpul petrecut impreuna mi se parea prea mult, ma simteam sufocat, i wanted out. Ba mai mult, a dracu karma, mi-au revenit sentimentele pentru D (fosta mea prietena, colega si prietena lui R), sau cel putin asa credeam. Am facut greseala sa nu ii spun lui R ca ma sufoca, a aflat din niste circumstante hilare, si relatia noastra se degrada pe zi ce trecea. Ajunsesem la stadiul sa ne certam din nimic, sa-i reprosez cele mai banale si mai penibile lucruri, sa-i fac sau sa facem scene penibile in public. Totul a culminat cu despartirea noastra acum o saptamana.

In timpul cand eu realizasem ca de fapt nu o iubeam pe R ci pe D (poate intr-o zi o sa vorbesc si despre asta), am facut lucruri de care nu ma credeam capabil. In primul rand eu sunt genul de om care daca se indragostea nu-i trecea dupa luni, ci dupa ani. Astfel am suferit, balit, imbatat dupa si din cauza unor fete care nu ma vroiau, si cum omul cand iubeste nu cunoaste umilinta, de multe ori acceptam sa fiu umilit pentru un zambet, o vorba buna, un sarut, o ora de a sta in aceeasi incapere cu persoana iubita, chiar daca nu singuri. Deci m-am indragostit si mi-a trecut in 2 luni. Cul. Apoi, sunt genul de om sincer intr-o relatie. Chiar nesimtit de sincer ar adauga ea. Am mintit-o, nespunandu-i ce se intampla si ca ma sufoca, continuand sa ma port normal, sa-i spun c-o iubesc, si tot tacamul.

Practic am calcat-o in picioare. Ea ma iubea si mi-a acceptat verzi si crude toate mofturile, scenele, “complimentele” si reprosurile gratuite. In stilul karmic, what goes around comes around, am ranit persoana care ma iubea, asa cum si pe mine m-au ranit fetele pe care le-am iubit si asa cum si ea i-a rupt inima celui care a iubit-o primul. Prietenul meu. Si dupa ce ca i-a frant inima, eu, prietenul lui cel mai bun, l-am consolat facand sex cu ea, plimbandu-ne de mana pe strada, afisandu-ne in public, uneori si de fata cu el.

Acum situatia e mult mai complicata decat atat, dar am povestit in linii mari efectul karmei asupra vietii mele in ultimul trimestru.  Ce e si mai prost si karmic e ca ea ma iubeste in continuare (mi-a dovedit-o azi, a plans, mi s-a rupt sufletul) dar nu mai vrea sa avem o relatie, iar eu n-o iubesc in acceptiunea unanima a omenirii despre iubire, o iubesc in felul meu ciudat, vreau o relatie cu ea pentru ca mai bine de atat nu cred c-o sa gasesc, dar nu vreau o relatie cu ea pentru ca sunt constient ca o sa o fac sa sufere si nu merita.

Momentan suntem prieteni as in amici, atat cat pot fi amici un baiat si o fata care au avut o relatie amoroasa si inca au sentimente unul pentru celalalt. Singura mea teama e sa nu pic karmic in propria mea capcana, sa ma indragostesc nebuneste de ea, si sa fie prea tarziu. Azi cand i-am simtt parfumul, am simtit pur si simplu dorinta s-o devorez pe loc.

Intre timp karma isi vede de intorsul lucrurilor pe dos cand ti-e lumea mai draga. O sa vad ce-mi mai rezerva misticismul, desi nu-s foarte superstitios din fire.

Pana una alta, cu M sunt iarasi prieten bun dar mai avem de lucrat la granite, in speta eu, cu R sunt iarasi amic, un amic special, dar totusi doar un amic, iar D, cea dupa care balesc momentan (da, iar), pai ea e prea imatura si instabila pentru a avea din nou o relatie cu ea. Sunt eu destul de instabil dupa cum am dovedit in articolul asta, doi instabili intr-o relatie, o toaca, oricat de mare ar fi atractia si chemestry-ul intre cei doi. Si poate sa nege cat vrea domnsoara D, eu stiu ce stiu, dar e mult mai palpitanta vanatoare nu dork? Astept sa se maturizeze, desi tare ma tem ca din nou karma isi va baga codita si atunci nu o sa ma simt atras de D in varianta matura. Poate ca exact instabilitatea ei si firea ei imatura ma atrage atat de tare. Dar cine stie.

What goes around, comes around. Si un video sa nu va fi plictisit de atatea baliverne.

P.S. Daca vi se pare ca sunt nebun si va ganditi sa-mi recomandati un control psihiatric sau psihologic, deja mi-au mai recomandat 3 persoane asta.