Dar hai sa vorbim despre prieteni. E ciudat sa numesti prieten o persoana care fizic e langa tine cateva zile in cazuri bune si cateva ore in majoritatea cazurilor pe an. Conventional prietenul iti este aproape mai mult sentimental decat fizic. E relatia care transcede fizicul la nivel de comunicare. Dar baza ramane comunicarea. E greu sa ai un prieten care nu te poate tine in brate cand plangi sau caruia nu-i vezi zambetul atunci cand e fericit pentru tine sau cu tine.

Internetul cu toate partile lui negative a adus oamenii mai aproape. Acum pot foarte usor sa numesc prieten un om din Iasi, sau o tipa din Zalau. Ma rezum la persoane din tara si la exemple concrete. Pot sa fiu mandru si fericit cand ma uit la pozele cu Andrea, absolventa a unei facultati din Timisoara. Pot sa ii destainui cele mai adanci secrete ale fiintei mele lui Vlad, desi nu l-am mai vazut de mai bine de un an de zile cred. Pentru ca imi e prieten.

Ce au in comun, o tipa din zalau, 2 tipi din Galati, unul din Bucuresti, o frumusete de fata din Bucuresti si inca unul din Iasi? Un forum. O platforma de comunicare care a unit destinele unor oameni ce nu s-ar fi intalnit probabil niciodata daca nu exista forumul respectiv. Orice persoana de la masa vecina dintr-un bar sau care sare langa tine la un concert iti poate fi prieten. Numai sa aveti mediul propice.

Noi am fost norocosi, noi l-am avut. Forumul asta a legat prietenii pe care nici distanta si nici viata nu vor reusi sa le strice. Tocmai pentru ca nu avem ocazia sa ne plictisim unii de altii. Sau sa ne suparam unii pe altii. Pentru ca putinul timp pe care il petrec impreuna e folosit pentru o apropiere cat mai mare si pentru acapararea a cat mai multe informatii despre ce s-a intamplat cu fiecare de cand nu ne-am vazut. Pentru ca nu avem acea intimitate pe care o au prietenii apropiati si fizic. Pentru ca nu ne permitem luxul de a ne supara pe lucruri care nu conteaza foarte mult. Pentru ca orice intalnire aduce un zambet instant pe fetele noastre. Pentru ca de fiecare data cand ne intalnim pentru cateva zile sau ore nu existam decat noi si probleme noastre le uitam brusc. Pentru ca fiecare despartire doare mai rau decat o rana adevarata si lasa un gust amar ca nu avem destul timp cat ne-am dori.

Am intrat pe forumul ala din plictiseala si curiozitate. In primele zile nici nu speram sau ma gandeam ca o sa plec de pe el cu atatea amintiri si mai bogat cu atatia oameni pe care pot sa-i numesc prieteni sau pe care ma pot sprijini cand am nevoie sau pentru care sa sar fara sa ma gandesc de 2 ori ca sa-i ajut. Cu toate ca nu mereu am fost de acord cu fiecare din ei, cu toate ca pe unii i-am urat si poate inca-i mai urasc pentru ca cineva anume le oferea mai multa atentie decat consideram eu ca merita, cu toate astea imi sunt si mi-au fost dragi toti. Si nu regret niciun moment petrecut cu ei. Si poate mi-as da 1 an din viata sa pot sa mai petrec un weekend cu ei. Cu toate ca zic ca pe unii ii uram sau ii urasc, tot vreau sa-i mai vad odata, sa-i mai aud odata.

Cu totii sunt oameni destepti si fiecare in felul lui e unic si special. Fiecare are acel ceva pe care l-am descoperit in timp si care m-a facut sa rad, m-a uimit sau m-a facut sa fac o plecaciune umila in fata talentului sau mintii sale sclipitoare. Si bag mana in foc ca nu sunt singurul care gandeste asa.

Cu siguranta nu sunt singurul care uneori inainte de culcare ii multumeste lui Dumnezeu si celor din spatele platformei (Coca-Cola HBC Ro, Dorothea Ionescu Vanau si Iulian Comanescu) pentru ocazia ce le-a fost oferita. Cum am spus, oricine iti poate fi un potential prieten, doar sa ai mediul propice. Si ei ne-au oferit asta. Ne-au oferit mediul perfect pentru a ne cunoaste si a deveni prieteni. Si n-o sa va uitam niciodata.

N-o sa uit niciodata cat de frumos ningea cand am vazut pentru prima data cei mai frumosi ochi verzi de pe pamant. N-o sa uit niciodata cum am iesit jumatate pe geamul acceleratului Bucuresti – Brasov, in gara in Ploiesti si-am urlat: Rupiliiiiii Chishoariliiiiiiiiiiiiiiiiiiiii. N-o sa uit niciodata cand mergeam spre hotelul Sinaia si Vlad a urlat in gura mare: Brrrrrrr naaaaaaaaaaaaaaaaa! N-am sa uit nici cum am coborat sarind cate 3 scari odata pana la porta pensiunii Hedy tipand: Lavi Lavi Lavi Lavi Lavi Lavi Lavi Lavi Lavi Lavi. Nici cand l-am vazut prima data pe tipul ala inalt si cu parul lung, imbracat in bluza Shean John si sapca New Era intorsa care avea un ditai aparat foto in mana. Sau cand l-am vazut prima data pe marele sunburn care pe vremea aia era pt mine un fel de dinozaur sau Elder God al forumului, de mi-a venit cand am dat mana sa fac o plecaciune desi eu eram admin si el la vremea aia nici macar moderator.

Toti imi sunteti dragi si mi-e dor de voi. Astept cu nerabdare sa ne intalnim din nou. Desi nu pot sa pun degetul in calendar pe o data exacta si sa zic, atunci ma voi intalni cu ei stiu ca viata nu e asa de cruda sa ne tina departe prea mult timp.

Va iubesc dragilor.

Am fost in ordinea numerelor de pe tricou de la dreapta la stanga, Eu (zis in lan si JerryPwnsD…), Marian (zis in lan si….welll Marian), Dan (cunoscut pe hartile de CS, Age of Empires, UT si brood ca 6horses) si prietenul Razva cunoscut ca si Razva atat online cat si offline. Amu, mai erau cu noi Dori care facea poza ca doar trebuia sa faca cineva si treaba asta si Deni care in prima poza nu ne-a onorat cu prezenta. Tipa din stanga mea care ne privea admirativ-amuzata este o ilustra necunoscuta pe care o uimeam cu SUPER-GASCA-BOMBA noastra.

Vreau sa va zic ca (cacofonie de 7am) incercari au fost mai multe. Dupa cum se vede…si se va vedea si mai jos, am avut nitel probleme cu sincronizarea. Eu eram deja bomba, marian assumed the position (nu fiti kinky), dan arata ca un atlet la suta de metrii garduri si Razva era gangsta-chillax. Dupa vreo 4 incercari pozate si vreo 5 nepozate individual sau in grup, vreau sa zic ca mi-am rupt curul in doua. Pseudo curul, whatever. Contactul repetat si violent dintre bucile mele si suprafata apei n-a fost tocmai placut. Ca sa nu va spun ca in pozitia respectiva, momitele, cohonesurile, testiculele pentru aia care nu s-au prins, individului aflat in ea, sunt relativ expuse la fel de mult ca si fundul. Si pe linia asta de gandire, contactul repetat si violent intre bijuteriile familiei Gherasim si suprafata apei era chiar un chin. But for the sake of the art, am strans din dinti.

De bronzat nu prea am apucat, adica noah, nu-s genul care vine la plaja sa stea la plaja pe sezlong intins pe spate si intors cu spatula uriasa si pe partea cealalta sa se bronzeze uniform. Am jucat fotbal, ne-am balacit, mai o bere, mai o samanta, mai un dush, mai udat pe Deni si Dori care nu prea au prestat prin bazin. Geniala senzatie sa stea fata pe sezlong la plaja si tu sa vii loarca din apa si sa te pui peste ea sau sa te storci peste ea. Overall we had like fun.

Apropos de dush, chestie bizara, dupa o spalatura in grup de 4 handicapati, in care am inclus un sampon de ne-am samponat din cap pana in picioare, miroseam atat de bine ca nu doar fetele noastre au observat asta, ci si roiul de muste, fluturi si alte ganganii sburatoare ce s-au pus pe noi in numar mare. Note tu self: Desi mirosi frumos after, samponul e strict pentru par. Piele + sampon = ganganii pe tine.

Azi mergem iar, facem iar bomba, facem iar plaja. Sper ca de data asta sa nu mai avem probleme tehnice de genul, aparatul lui dori nu stie burst, si multishot-ul lui inseamna 30 de cradre in acelasi fisier/imagine/poza si mai ales sa incercam sa ne sincronizam sa nu mai aratam ca o gasca de retardati scapati de la spitalul 9 in societate.

Ne citim mai incolo. Pana atunci:

O sa va spun o poveste lunga, poate plictisitoare, dar e povestea mea si povestea lor.

La inceputul anului 2006 era doar un alt pusti de liceu care-si petrecea zilele si noptile in internet cafe-uri facand diverse prostii. Prin martie am intrat pe site-ul unor prieteni Stam Degeaba pe vremea aia era un forum. Un forum pe care eu, Milo si vreo 10 pusti din Severin ne pierdeam timpul.

Prin toamna, dupa Bac, admitere la facultate si o vara dementiala petrecuta pe stranduri, la Herculane si prin baruri si discoteci, cum zice Chirila “libertate frate, poate facultate si viata de noapte” am revenit la mai vechile obiceiuri cu internetul. Inca era vremea i-cafe-urilor, RDS-ul nu-si marise reteaua broadband, in oraselul nostru netul acasa era scump si prost. Dupa vara forumul nostru era pustiu, din fericire la sectiunea link-uri de pe Stam Degeaba am gasit un link catre ceva ce avea sa-mi schimbe viata din foarte multe puncte de vedere.Asa am ajuns in comunitatea spunepebune. Nu mai pun .ro pentru ca o sa ajung si la ceea ce ma roade si doare. Era pur si simplu o platforma de comunicare sponsorizata de Sprite (Coca-Cola HBC) si dezvoltata si administrata de Hambar 18 SRL. Am gasit acolo la vremea la care am intrat eu vreo cateva sute de tineri simpatici, destepti si amuzanti cu varste la vremea aia cuprinde intre 15 si 20 de ani. M-am inregistrat si m-am indragostit pe loc de locul ala. Puteam vorbi cu ei despre orice, de la muzica filme si chestii siropoase pana la chestii grele carti, filosofie, media, cultura, arta, etc.

Mi-a placut atat de mult incat mi-am setat niste target-uri. Primul a fost integrarea in comunitate. Lucru greu si usor de facut in acelasi timp. Greu pentru ca orice comunitate isi accepta noii membrii printr-un botez mai mult sau mai putin voit, trebuie sa te adaptezi stilului, sa fii original, sa fii tu dar sa te incadrezi intr-o anumita rama, altfel tabloul n-o sa fie foarte frumos. Dar daca aveai ceva materie cenusie, stiai sa faci o gluma si mai ales sa tii la o gluma fie ea si nesarata fara sa te superi sau sa o iei personal totul venea de la sine.

Am reusit lucrul asta si in prima saptamana am luat chiar si numarul de telefon de la fata care inca are in topul meu personal cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut in viata mea. Nici nu ma mir ca m-am indragostit de ea, dar ma rog asta e irelevant. Integrarea nu a fost asa de usoara, erau pe acolo si ceva persoane pe care trebuia sa le ajungi sa le fii pe plac, care nu ca nu erau sociabile la fel ca Andrea, dar pur si simplu aveau stilul lor de a privi lucrurile. Erau de altfel si persoanele pe care ti-era cel mai usor sa le urasti sau sa-ti fie cel putin antipatice, asta daca nu-ti dadeai silinta sa le cunosti si sa vezi persoana din spatele mastii. Dar n-o sa vorbesc in postul asta de rau de nimeni.

Absolut normal urmatorul meu target a fost sa-mi fac un nume in comunitate, daca mi se permite formularea. Si prin asta ma refer ca vroiam sa fiu moderator pe forumul respectiv. Asta era complicat pentru ca presupunea o anumita activitate, conduita, experienta si mai ales vechime pe forum. Dar am taiat-o pe scurtatura si aici si dupa o conversatie scurta cu adminul de atunci Masi, am reusit sa prasesc 2 sectiuni pe forum: Sport si Filme. Nici nu mai stiu cine era moderator cu mine la sport, dar stiu ca Adi(4play) era cu mine la filme.

Si de aici a inceput smecheria. Vreau sa va spun ca s-ar putea sa incurc anii si datele pentru ca lucrurile care s-au intamplat acum ani de zile mi se par ca si cum s-au intamplat ieri. Andrea abia intra la facultate in Timisoara, Vlad suferea dupa o domnisoara careia nu-i retin numele, Gilda, Sid, Lavi erau pusti, gasca din Galati era mai mica si Vlad si Marian desi ambii din Galati nu se vazusera niciodata, Venera nu plecase inca in Viena si amelia inca mai presta pe forum. Rar, dar o facea.

Ok, revenim la poveste, nu mai retin EXACT luna in care m-am inregistrat, sa fi fost august, septembrie, octombrie, chiar nu mai stiu, insa partea cea mai tare abia urmeaza. Sa ma ierte Dumnezeu dar am poftit, urmatorul target dupa ce am ajuns moderator a fost sa CASTIG. DA!!! Copilul din mine a vazut inauntrul magazinului cu jucarii prin vitrina si s-a uitat in sus la mama lui. Oh si mama i-a dat. Exact ceea ce si-a dorit. Prima promotie la care am participat, caci platforma asta de comunicare presupunea promotii din cand in cand cu premii ajungand de la excursii la Paris pana la o banala pereche de papuci, trecand prin lucruri trademark sprite ca: sarituri cu bunjee, cursuri de parasutism, tricouri gigant, etc. La promotia respectiva, care it happened to be on Christmas, fiecare isi spunea dorinta Mosului Sprite si poate poate poate, dorinta devenea realitate. Si asta s-a intamplat. Am castigat exact ce mi-am dorit. O camera foto digitala pe care m-am dus si-am luat-o cu manutele mele din Altex si pe care o am si acum si m-a servit mai mult decat admirabil in cei 2 ani si jumatate.

Dar promotia aia mi-a adus si ceva mult mai drag mie. Va spuneam ca mi-am pus target-uri, nu? Ok, i got cocky! Pe langa dorinta de a castiga care sa fim sinceri era la mana norocului si mai putin la a mea, mi-am mai pus un target ceva cam sus pentru nasul meu. Pe vremea aia, din cauza versiunii de phpbb pe care rula spunepebune si pentru ca adminul de atunci era mai mult MIA (missing in action) dar si pentru ca platforma era gandita mai mult pe comunicare si mai putin pe tehnicalitati, forumul era PLIN de spam. Gaurile din phpbb + setari necorespunzatoare = sute de mesaje zilnice de spam. Si ma durea sa vad asta.

In timpul promotiei m-am imprietenit cu cea care avea sa ma invete TOT ce stiu azi in materie de internet romanesc, new-media, advertising, management si care pe langa faptul ca mi-a fost sefa mai mult in acte imi era si mama si prietena. De la “Saru’ mana, sunt….. de pe spunepebune” pana la “Doro, eu vreau sa fiu admin pe forum”, n-a fost decat un pas. Eu vroiam sa fac asta din dorinta de a ajuta si total pro bono fara a avea beneficii materiale or otherwise. Gandul ca forumul meu merge bine imi era de ajuns. Mi s-a explicat frumos ca nu se poate si ca adminul e din firma, e platit, e profi, este asa si pe dincolo, cam tot ce nu eram eu si n-am reusit partial sa fiu.

Pana la urma anul 2007 m-a gasit administrator al forumului respectiv timp in care am avut 2 promotii si mai ales am organizat 2 intalniri intre power userii forumului in numar de 20-40 care-au venit in mai 2007 si noiembrie-decembrie 2007 cate un weekend la Sinaia care s-au dovedit a fi mai mult decat productive, amuzante si educationale pentru toata lumea.

Din pacate, momentele erau mai mult documentate pe forum. O sa vedeti de ce din pacate. Anyway, la sfarsitul lui 2007 am parasit Hambar 18 si forumul spunepebune pentru o perioada (told you i got cocky). Momentan e cel mai mare regret al meu din mai mult puncte de vedere si pentru ca a fost total decizia mea, una foarte proasta as adauga, mai ales pentru modul in care am facut-o dezamagind si ranind persoane care un an de zile n-au facut altceva decat sa-mi acorde incredere si ajutor.

Forumul a luat-o pe o panta descendenta din mai multe motive. Noi, comunitatea, am crescut. Astazi Vlad e matur si responsabil de vreo 2 ani si mai bine langa Vero, Andrea e la Bucuresti a absolvit la Timisoara si lucreaza la BRD, gasca din Galati e care pe unde poate, vincy prin italia parca, copii au dat bacul si se pregatesc de facultate (Gilda, Lavi), venera s-a dus in Viena, etc. Dar si din partea sponsorului lucrurile s-au racit. Promotii n-au mai fost si in cele din urma inevitabilul s-a intamplat pentru ca aici vroiam sa ajung.

Undeva in cursul anului trecut Managementul de la Coca-Cola HBC s-a schimbat. La fel si viziunile companiei legata de forumul nostru mult iubit. Motiv pentru care astazi 6 iulie 2009 la aproape 4 de cand s-a lansat jucaria, situatia sta cam asa:

[10:22] *** Looking up spunepebune.ro
[10:22] *** Failed to resolve spunepebune.ro
[10:23] *** Looking up www.spunepebune.ro
[10:23] *** Failed to resolve www.spunepebune.ro

Acum nu stiu daca asta e de la mine sau de la ei, pentru ca Gilda spune ca ei ii merge site-ul si ca poate sa si posteze, dar la restul, noua nu ne merge. Totusi, intrebarea din titlu, ramane pentru cei de la Coke, atunci cand ati luat decizia de a inchide platforma, pe noi, cei care am folosit-o 4 ani de zile, ne-a intrebat cineva?

Stiu ca e pe banii vostrii dar nu cred ca asta era o problema peste care nu se putea trece. Site-ul nu cerea resurse imense, trafficul nu era enorm, iar designul nu ne deranja si nu trebuia relansat. In plus nu aveam nevoie de promotii sau de iesiri la Sinaia sau cine stie unde. Ramanem cu amintirile si cu un loc gol in suflet.

VA URMA….

Din considerentele de mai sus de vreo 3 zile Eu, Razva, Marian, Sandu, Stefan si Dan ne killarim ca animalele pana la 3-4 dimineata la UT99. Pentru aia care s-au nascut intr-o alta dimensiune, Unreal Tournament originalul este unul dintre cele mai tari FPS axat in principiu pe Multiplayer si mai putin pe vreo poveste de single player, pana a aparut Counter Strike.

De aseara insa mi-a venit ideea geniala sa dau drumu la una bucata server dedicat hostat la mine pe calculator. Bineinteles ca merge numai LAN si bineinteles ca LAN-ul este asigurat de hamachi. Cazul in care dibuieste cineva ip-ul meu care btw nu va ajuta la nimic pentru ca e dinamic, spre deosebire de ala de la hamachi care-i static, oricum serverul e parolat si numai noi stim parola.

Daca vrei sa intrii in Lan Party-ul nostru ai nevoie de una bucata hamachi si una bucata instalare de Unreal Tournament 1999 pe care-l gasesti pe Filelist sau unde vrea muschiu tau, da versiunea sa nu fie mai nou de 400. Pentru ca altfel trebuie sa facem si noi update. Da ne e cam lene. Si apoi sa-mi dai de veste daca esti zmardoi in UT si te invitam sa-ti iei macelul.

Pana acum din 5 Tournamente Deathmatch eu am castigat 4 deci sunt cel putin zeu la asta si la CTF(capture the flag pentru aia mai dumb) daca am cu cine sa joc rup, daca n-am cu cine sa joc ma enervez ca o pizda din aia pitipoanca si incep sa fac reguli cam ca Marian. SANDU STA LA PANDA….LOL right.

Anyway astept sa jucam si domination ca si ala suna interesant si mai ales last man standing….acolo o sa fie foarte interesant!

Revenim.

Apropo ce cadou i-ati luat iubitei/iubitului de Valentines? Sau mai bine zis. Cat ati cheltuit?

It’s fucking Akon….again….asta e un fel de guta de la noi…scoate 10 melodii pe zi…..20 de albume….numai ca lui ii iese mai bine…..foarte bine…genial de bine….Ingioi(Enjoy)!